Virgil Mazilescu s-a nascut la 11 aprilie 1942, in localitatea Corabia, judetul Olt. Parintii sai se muta des cu serviciul, motiv pentru care Virgil urmeaza clasele scolii primare si generale schimbindu-si in permanenta invatatorii si profesorii: Cusmir (1948-1950), Turnu-Severin (1950-1951), Tirgu-Jiu (1951-1952), Dragasani (1952-1957).
In 1959, absolva Liceul "Spiru Haret" din Bucuresti, dupa care urmeaza cursurile Facultatii de limba si literatura romina din cadrul Universitatii Bucuresti. Debuteaza in 1966 cu versuri in "Povestea vorbii", suplimentul literar al revistei "Ramuri" din Craiova, coordonat de Miron Radu Paraschivescu. Inca de la primele poeme pare a se afla in posesia unei formule lirice proprii, pe care, consecvent, o va perfectiona pina la sfirsitul vietii. Impreuna cu citiva prieteni, formeaza un cerc literar-artistic, aflat cumva in descendenta indepartata a suprarealismului. Prin vocea ideologului grupului, Dumitru Tepeneag, se articuleaza o opozitie impotriva dicteului automat. De altfel, onirismul isi propunea crearea lucida a visului si nu transcrierea lui pura si simpla.
Virgil Mazilescu debuteaza editorial, in 1968, cu volumul "Versuri", aparut la Editura pentru literatura, in colectia "Luceafarul". In aceeasi colectie, cu 8 ani in urma, debutasera Cezar Baltag, Nichita Stanescu si Ilie Constantin. Volumul nu trece neobservat si primeste Premiul revistei "Luceafarul" pentru debut. Intre 1970-1984 este redactor la "Romania literara", prilej cu care se dovedeste a fi un comentator subtil al fenomenului literar, comentind chiar si autori minori, dar cu un extraordinar simt al limbii rominesti. In 1979, publica in noua serie "Hyperion", initiata de Mircea Ciobanu la Editura Cartea Romineasca, cel mai cuprinzator volum antum al sau - "Va fi liniste, va fi seara".
Moare in 1984, in noaptea de 10 spre 11 august. Apropiati de-ai sai, printre care Laurentiu Cirstean si Eugen Suciu, abia gasesc un loc de veci la cimitirul de la Manastirea Cernica, unde va fi inmormintat.
"Poemele lui Mazilescu vorbesc, cu afectata plictiseala si dezinteres, cu lehamite si oboseala, despre angoase si spaime, ascunzindu-si incarcatura existentiala sub ostentatia nesemnificativitatii si derizoriului. Dar nucleul lor germinativ este, de fapt, unul spasmatic, iar poemele fac, in fond, opera de exorcizare." - Al. Cistelecan, "Dictionarul esential al scriitorilor romani", 2000
In 1959, absolva Liceul "Spiru Haret" din Bucuresti, dupa care urmeaza cursurile Facultatii de limba si literatura romina din cadrul Universitatii Bucuresti. Debuteaza in 1966 cu versuri in "Povestea vorbii", suplimentul literar al revistei "Ramuri" din Craiova, coordonat de Miron Radu Paraschivescu. Inca de la primele poeme pare a se afla in posesia unei formule lirice proprii, pe care, consecvent, o va perfectiona pina la sfirsitul vietii. Impreuna cu citiva prieteni, formeaza un cerc literar-artistic, aflat cumva in descendenta indepartata a suprarealismului. Prin vocea ideologului grupului, Dumitru Tepeneag, se articuleaza o opozitie impotriva dicteului automat. De altfel, onirismul isi propunea crearea lucida a visului si nu transcrierea lui pura si simpla.
Virgil Mazilescu debuteaza editorial, in 1968, cu volumul "Versuri", aparut la Editura pentru literatura, in colectia "Luceafarul". In aceeasi colectie, cu 8 ani in urma, debutasera Cezar Baltag, Nichita Stanescu si Ilie Constantin. Volumul nu trece neobservat si primeste Premiul revistei "Luceafarul" pentru debut. Intre 1970-1984 este redactor la "Romania literara", prilej cu care se dovedeste a fi un comentator subtil al fenomenului literar, comentind chiar si autori minori, dar cu un extraordinar simt al limbii rominesti. In 1979, publica in noua serie "Hyperion", initiata de Mircea Ciobanu la Editura Cartea Romineasca, cel mai cuprinzator volum antum al sau - "Va fi liniste, va fi seara".
Moare in 1984, in noaptea de 10 spre 11 august. Apropiati de-ai sai, printre care Laurentiu Cirstean si Eugen Suciu, abia gasesc un loc de veci la cimitirul de la Manastirea Cernica, unde va fi inmormintat.
"Poemele lui Mazilescu vorbesc, cu afectata plictiseala si dezinteres, cu lehamite si oboseala, despre angoase si spaime, ascunzindu-si incarcatura existentiala sub ostentatia nesemnificativitatii si derizoriului. Dar nucleul lor germinativ este, de fapt, unul spasmatic, iar poemele fac, in fond, opera de exorcizare." - Al. Cistelecan, "Dictionarul esential al scriitorilor romani", 2000
