Ca sa incep in ordine cronologica inversa, am participat in toamna anului 2004 la o intilnire cu scriitori de marca japonezi, la Sala Cetatenilor din Yokohama. Scopul intilnirii era sprijinirea ne-abolirii articolului 9 din Constitutia Japoniei, care prevede ca statul japonez nu poate avea armata nationala. Cum in ultima vreme, mai ales dupa ce guvernul japonez a decis pentru prima data in istoria postbelica a tarii sa trimita trupe militare in Irak (unitati ale singurei forte armate a Japoniei, Jieitai - Forta de Auto-Aparare), se vorbeste din ce in ce mai mult de abolirea acelui articol din constitutie, multe dintre personalitatile de marca ale societatii japoneze s-au unit in sprijinirea ne-abolirii si mentinerea Japoniei ca tara necombatanta in razboaiele din lume. La intilnirea de atunci au participat nume sonore, numai scriitori, precum Oe Kenzaburo, Kato Shuichi si altii. Pe linga faptul ca, in buna traditie japoneza, nu a existat o participare din sala la discutii, ci am asistat la monologuri ale invitatilor, mi s-a parut relevant faptul ca acesti scriitori, nume marcante ale scenei literare japoneze, au decis sa se implice in viata cetatii in felul acela si sa ajute publicul sa constientizeze pericolul la care se expune tara lor daca Japonia isi formeaza o armata nationala.
Un alt exemplu care imi vine in minte este acela al lui Pierre Bourdieu, celebrul sociolog francez. intr-un documentar despre el, intitulat La sociologie est un sport de combat (Sociologia e o arta martiala, regizor: Pierre Carles, 2001), Bourdieu apare vorbind unei sali pline de imigranti din Maghreb, care sunt furiosi si revoltati ca Bourdieu isi permite sa vina sa le dea sfaturi. Sociologul, insa, reuseste sa tina, pina la urma, sala sub control si sa aiba un dialog cu ei. Episod reprezentativ mi s-a parut mie pentru felul in care un intelectual se implica in viata cetatii si reuseste sa ii ofere indrumare.
In fine, ultimul exemplu vine din timpul studentiei mele in Bucuresti si este acela al profesorului universitar Stefan Cazimir. Fondator al Partidului Liber Schimbist, apoi senator PDSR. Ceea ce m-a fascinant cel mai mult la domnia sa nu a fost neaparat implicarea in viata cetatii (dupa Revolutia din Decembrie multe personalitati ale culturii romane au facut-o), ci modestia de care dadea dovada. Si spun asta pentru ca am avut ocazia intr-o dimineata sa ma imbulzesc impreuna cu domnia sa intr-un troleibuz, asta pe vremea cind alti senatori romani se lafaiau in masini scumpe.
Asadar, iata citeva exemple din care se pot extrage calitatile pe care le consider eu esentiale pentru un intelectual: educatie, intelegere a semenilor, participare activa in viata cetatii, umilinta, respect pentru ceilalti. Exista intelectuali care sa intruneasca aceste calitati in Romania? Dar in Statele Unite? Dar aiurea in lume? Am sa incerc sa raspund saptamina viitoare la aceste intrebari.