Pentru copiii care au fost prinsi furind sau tilharind in mod repetat, DGASPC a gasit o metoda originala si eficienta: cei mici sa ia contact, pentru citeva ore, cu viata din penitenciar si cu cei care se afla deja in spatele gratiilor.
Astfel, ieri, Compartimentul de consiliere si reintegrare comunitara pentru copilul care incalca legea dar nu raspunde penal, din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Braila (DGASPC), a organizat, pentru cinci dintre minorii pe care ii monitorizeaza, o vizita la Penitenciarul de Minori si Tineri de la Tichilesti, unde pustii, cu virste cuprinse intre 11 si 14 ani, au discutat cu detinuti care au savirsit fapte asemanatoare (tilharie si furt). Inainte de a intra in spatiul de detentie, cei cinci copii au fost intrebati de catre psihologul unitatii cum isi inchipuie ca se desfasoara viata in puscarie. Unul dintre ei a raspuns ca este cam ca la scoala, altul si-a inchipuit penitenciarul ca fiind o tabara.
Vizitind unitatea, ei au remarcat ca nici acolo nu "scapa" de scoala, ba chiar au un program mult mai restrictiv decit in libertate.
Copiii au vizitat dormitoarele detinutilor, izolatorul de pedeapsa, capela unitatii si salile de clasa. Detinutii le-au vorbit pustilor despre diferenta dintre viata din dormitoare, unde exista o anumita ierarhie foarte clara, cu legi stricte si dure, impuse de ei si cea din afara dormitoarelor, cind se afla in prezenta cadrelor din unitate. Totodata
detinutii care au discutat cu minorii i-au sfatuit sa nu mai fure, sa nu renunte la scoala, fiindca, odata ajunsi in penitenciar, vor pierde ceea au mai de pret: copilaria, inocenta si libertatea.Impresionati mai ales de izolatorul de pedeapsa, unde au si intrat pentru citeva clipe, pustii au constientizat ca, in acel loc nu mai au alaturi nici familia, nici prietenii, care sa-i sprijine.
Impresionanta a fost intilnirea unuia dintre minori cu fratele sau, aflat in detentie. V.B. a ajuns in penitenciar dupa ce a incercat sa-l injunghie pe concubinul mamei sale. Intilnirea, care l-a luat prin surprindere pe tinarul detinut, l-a determinat sa uite sa mai afiseze masca de "dur", socul de a-l vedea pe fratele sau mai mic, lasindu-l fara cuvinte. Cind l-a imbratisat pe pusti, tinarul a izbucnit in plins, realizind motivul pentru care acesta se afla in vizita la Penitenciar. Cu lacrimi in ochi, V.B i-a repetat intr-una sa se cuminteasca. La despartire, tinarul detinut i-a daruit fratelui sau un ursulet din plus, pe care il cumparase cu gindul sa il ofere fetitei lui, care are doar 11 luni.
"Comunicarea dintre minori si tinerii detinuti a fost autentica, deoarece detinutii s-au proiectat in locul minorilor, amintindu-si ca si ei au inceput cariera infractionala in mod similar si, fie nu a avut cine sa-i sfatuiasca, fie nu au ascultat sfaturile parintilor. Sfaturile detinutilor date minorilor au fost aceleasi pe care, la rindul lor, le-au primit, nu le-au ascultat si au ajuns departe de cei dragi, fiind totodata privati de libertate" a concluzionat seful BRS, psiholog Sita Popa.
Astfel, ieri, Compartimentul de consiliere si reintegrare comunitara pentru copilul care incalca legea dar nu raspunde penal, din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Braila (DGASPC), a organizat, pentru cinci dintre minorii pe care ii monitorizeaza, o vizita la Penitenciarul de Minori si Tineri de la Tichilesti, unde pustii, cu virste cuprinse intre 11 si 14 ani, au discutat cu detinuti care au savirsit fapte asemanatoare (tilharie si furt). Inainte de a intra in spatiul de detentie, cei cinci copii au fost intrebati de catre psihologul unitatii cum isi inchipuie ca se desfasoara viata in puscarie. Unul dintre ei a raspuns ca este cam ca la scoala, altul si-a inchipuit penitenciarul ca fiind o tabara.
Vizitind unitatea, ei au remarcat ca nici acolo nu "scapa" de scoala, ba chiar au un program mult mai restrictiv decit in libertate.
Copiii au vizitat dormitoarele detinutilor, izolatorul de pedeapsa, capela unitatii si salile de clasa. Detinutii le-au vorbit pustilor despre diferenta dintre viata din dormitoare, unde exista o anumita ierarhie foarte clara, cu legi stricte si dure, impuse de ei si cea din afara dormitoarelor, cind se afla in prezenta cadrelor din unitate. Totodata
detinutii care au discutat cu minorii i-au sfatuit sa nu mai fure, sa nu renunte la scoala, fiindca, odata ajunsi in penitenciar, vor pierde ceea au mai de pret: copilaria, inocenta si libertatea.Impresionati mai ales de izolatorul de pedeapsa, unde au si intrat pentru citeva clipe, pustii au constientizat ca, in acel loc nu mai au alaturi nici familia, nici prietenii, care sa-i sprijine.
Impresionanta a fost intilnirea unuia dintre minori cu fratele sau, aflat in detentie. V.B. a ajuns in penitenciar dupa ce a incercat sa-l injunghie pe concubinul mamei sale. Intilnirea, care l-a luat prin surprindere pe tinarul detinut, l-a determinat sa uite sa mai afiseze masca de "dur", socul de a-l vedea pe fratele sau mai mic, lasindu-l fara cuvinte. Cind l-a imbratisat pe pusti, tinarul a izbucnit in plins, realizind motivul pentru care acesta se afla in vizita la Penitenciar. Cu lacrimi in ochi, V.B i-a repetat intr-una sa se cuminteasca. La despartire, tinarul detinut i-a daruit fratelui sau un ursulet din plus, pe care il cumparase cu gindul sa il ofere fetitei lui, care are doar 11 luni.
"Comunicarea dintre minori si tinerii detinuti a fost autentica, deoarece detinutii s-au proiectat in locul minorilor, amintindu-si ca si ei au inceput cariera infractionala in mod similar si, fie nu a avut cine sa-i sfatuiasca, fie nu au ascultat sfaturile parintilor. Sfaturile detinutilor date minorilor au fost aceleasi pe care, la rindul lor, le-au primit, nu le-au ascultat si au ajuns departe de cei dragi, fiind totodata privati de libertate" a concluzionat seful BRS, psiholog Sita Popa.
