* luată la pas, unica stradă pietonală din municipiu nu se ridică deloc la rangul său de zonă de promenadă și asta nu doar din cauza clădirilor ce zac în paragină de ani de zile * mai sunt și alte aspecte care ne fac de râs în ochii eventualilor turiști atenți la detalii
În ciuda umbrelelor colorate cu care Primăria încearcă să mai salveze aparențele în fiecare vară, strada Mihai Eminescu, fosta Regală a Brăilei, nu se ridică nici pe departe la înălțimea unei alei pietonale care să facă cinste unui Centru Vechi plin de tradiție. Și asta nu doar din cauza aspectului jalnic al unor clădiri precum fostul CEC sau fostul hotel Pescăruș. Mai sunt și alte detalii ce fac din Regala Brăilei mai degrabă o uliță de mahala decât un loc de promenadă. De exemplu, nu se știe cine a avut măreața idee, dar una dintre numeroasele denivelări din piatra cubică de pe carosabil a fost umplută cu... dejecții de câine. Efectiv, cineva a măturat dejecțiile și le-a pus grămadă în acea groapă, de parcă ar fi vrut să niveleze cu ele calea de călcare. Iar acei ”rahați” de câine stau acolo nu de ieri de azi, ci de săptămâni bune, deși groapa în cauză se află chiar în fața unei instituții din subordinea Primăriei Brăila, mai exact sediul Serviciului de Utilitate Publică de Administrare a Fondului Locativ și a Cimitirelor (SUPAFLC)!
Un alt aspect: de ceva vreme, în zona fostei Arene de Box (un șantier care nu se mai termină de ani de zile) pe piatra cubică sunt împrăștiate bucăți de pâine ce stau permanent acolo, fără să le măture nimeni. Pîinea se învechește, se transformă într-un pesmet ce pârăie sub pașii trecătorilor și într-un final firimiturile sunt luate de vânt, însă în locul lor apar iar și iar alte ”duminicături”, locul arătând non-stop ca un coteț din care mai lipsesc doar găinile pornite să ciugulească miezul uscat. Acest aspect, demn de o ogradă țărănească, se derulează pe unica stradă de promenadă a Brăilei din cauza patronului unui magazin de haine. Probabil mare iubitor de păsări, acesta rupe odată la câteva zile câte o pâine și o împrăștie pe caldarâmul din fața magazinului său. Un gest oarecum lăudabil, din perspectiva iubitorilor de necuvântătoare, dar total reprobabil din perspectiva faptului că nu prea se cuvine ca zona respectivă să arate permanent ca o tarla de la țară...
