A plecat în Spania pentru o viaţă mai bună, visa la un viitor fericit, alături de soţie şi fetiţa sa în vârstă de trei ani, însă toate visele i s-au pierdut în negura morţii. Sfârşitul a venit pur şi simplu, într-o zi ce părea ca oricare alta. Alaltăieri, brăileanul Valentin Comşa, 29 ani, un bărbat înalt şi viguros, s-a dus la muncă. Lucra la negru, într-un abator din oraşul Calahorra. La un moment dat, a simţit că nu mai are vlagă, dar a încercat să-şi continue treaba, ca să nu facă o impresie negativă în faţa şefilor. Se simţea, însă, din ce în ce mai rău, iar şeful echipei şi-a dat seama că e ceva în neregulă cu el şi i-a zis că poate să plece acasă. Chiar s-a oferit să-l ducă cu maşina, însă Valentin i-a spus că se descurcă singur. Nu s-a descurcat: la câteva sute de metri dincolo de poarta fabricii s-a prăbuşit la pământ. Cineva a chemat Ambulanţa, iar brăileanul nostru a reuşit să se urce singur în maşină, fiindcă îşi mai revenise puţin. Ajuns la spital, avea să fie declarat mort, după câteva ore.
Diagnosticul: comoţie cerebrală. Familia a primit vestea morţii lui ca pe o farsă sinistră şi de neînţeles, pusă la cale de medici. "Cum să moară Valentin, că nu avea nimic. Era sănătos, am vorbit cu el acum câteva ore. Nu e adevărat, nu are cum să fie adevărat aşa ceva...", au zis rudele. Curând, aveau să se convingă că spusele doctorilor sunt adevărate şi că Valentin nu o să le mai vorbească niciodată. Acum, familia nu are timp să-şi jelească mortul. Toate eforturile se canalizează pe încercarea disperată de a-i trimite trupul neînsufleţit în ţară, pentru a fi înmormântat creştineşte în pământul oraşului unde s-a născut. Totul depinde, însă, de bani.
Operaţiunea de repatriere costă circa 6.500 euro, bani pe care familia se plânge că nu-i are. "E prea mult pentru noi. Eu am o pensie de 550 lei, soţul de 600 lei. Nu putem strânge atâţia bani, atât de repede. De la spitalul din Spania au zis că, dacă până astăzi (ieri n.n.) la ora 14.00 nu îl luăm de acolo, or să îl incinereze şi or să ne dea cenuşa într-o urnă. Nu se poate aşa ceva, băiatul trebuie înmormântat creştineşte, dar nu ştim cum să facem, nu ştim...", ne-a spus mătuşa lui Valentin, Jana Puia. Este singura rudă pe care acesta o mai are în ţară. Mama sa a murit acum şapte ani, iar pe tatăl lui l-a luat în Spania, acum trei săptămâni, pentru a avea grijă de fetiţă, cât timp el şi soţia muncesc pe unde apucă. Valentin şi nevasta sa au plecat în Spania acum şapte ani. O perioadă le-a fost bine, munceau cu contract şi începuseră să-şi facă un rost acolo. Criza i-a trimis în şomaj şi au început greutăţile. Au revenit la Brăila pentru a-şi căuta de lucru, dar n-au găsit şi au considerat că tot în Spania sunt mai multe şanse.
Toate aceste amănunte le-am aflat de la mătuşa lui Valentin. Femeia ţinea legătura telefonic cu cei doi copii pe care îi are, de asemenea, în Spania. Aceştia o sunau periodic să o anunţe despre evoluţia lucrurilor. Veştile erau rele. "Nu, mamă, nu-i lăsaţi să-l ardă.
Vorbiţi să-l îngroape, până reuşim să strângem bani, şi pe urmă îl luăm să-l aducem acasă. Se poate aşa, ştiu că au mai fost cazuri când s-a procedat aşa. Nu lăsaţi să-l ardă, mamă", se văita mătuşa, cu ochii în lacrimi. Verii lui Valentin cheltuiseră, până ieri, circa 2.000 de euro, pentru procedurile efectuate în spital, însă mama acestora spunea că şi posibilităţile lor financiare sunt limitate şi că nu vor putea acoperi întreaga sumă necesară pentru repatrierea trupului neînsufleţit.
Al treilea brăilean mort în Spania
Este al treilea caz în ultimii doi ani, în care un brăilean plecat la muncă în străinătate şi-a găsit subit sfârşitul din cauza unui accident vascular. În martie 2008, Gabi Ceauş, 39 ani, a fost ucis de un infarct.
Bărbatul era supărat că patronul la care muncea la negru, în construcţii, nu îl plătise de jumătate de an. Avea de primit 6.000 de euro, însă n-a apucat să vadă banii. Familia a reuşit cu greu să-i repatrieze trupul, fiind ajutată la vremea respectivă de cotidianul nostru, care a susţinut o campanie de presă.
Pe 22 septembrie 2008 a murit, în urma unui stop cardiac, Cristian Constantin, 40 ani. Acesta ajunsese în Spania de numai trei zile şi nici nu apucase să obţină o slujbă. Şi pentru părinţii săi, în vârstă de 70 de ani, povara financiară a celor 7.000 euro necesari aducerii cadavrului în ţară a fost mult prea mare.
