Volumul "Pietroasa Mică - Gruiu Dării, judeţul Buzău. Descoperirile din epocile eneolitică şi a bronzului (III)", scris de cercetătorul Valeriu Sîrbu, director adjunct al Muzeului Brăilei şi Sebastian Matei, Daniel Costache, Laurenţiu Grigoraş, Georgeta El Susi, a fost lansat ieri la Muzeul Brăilei. Moderator a fost directorul muzeului, prof. univ. dr. Ionel Cândea, iar prezentarea cărţii a realizat-o dr. Cristian Schuster de la Institutul de Arheologie "Pârvan" - Centrul de tracologie Bucureşti şi dr. Stănică Pandrea de la Muzeul Brăilei. Dr. Valeriu Sârbu şi dr. Sebastian Matei, directorul Muzeului din Buzău, au realizat şi o prezentare power point a descoperirilor de la Pietroasa Mică.
Gruiu Dării se află în masivul Istriţa şi este considerat unul dintre cele mai interesante şi enigmatice situri arheologice din Curbura Carpaţilor. Descoperirile din epoca eneolitică includ vestigii ale unei comunităţi ce îmbină trăsăturile caracteristice a două culturi arheologice celebre din estul şi sud-estul României, Cucuteni B şi Cernavodă I, locuinţe, anexe gospodăreşti, un bogat şi variat inventar, între care se remarcă gama variată de vase ceramice şi figurinele din lut, au explicat cercetătorii. Vestigiile epocii bronzului aparţin unei comunităţi a celebrei civilizaţii Monteoru, care a evoluat la Curbura Carpaţilor timp de peste un mileniu, descoperirile evidenţiind variate ocupaţii şi meşteşuguri. Remarcabile sunt şi vestigiile din a doua epocă a fierului, întrucât, deocamdată, e singurul sit din lumea geto-dacilor care a cunoscut o asemenea evoluţie enigmatică - de la aşezare la cetate şi, apoi, la centru de cult, a explicat dr. Valeru Sîrbu. "Se poate conchide că pe Platou în sec. IV-III a. Chr. şi în a doua jumătate a sec. II- începutul sec. I a. Chr. a fost o aşezare geto-dacică, în sec. I a. Chr. o puternică cetate dacică cu ziduri din blocuri de calcar şi emplecton (n.r. element arhitectonic constând dintr-o umplutură a zidului din piatră brută, legată cu pământ sau cu var), iar în sec. I p. Chr. un loc de cult cu depuneri votive de tip moviliţă, marea majoritate cu ringuri din piatră şi vetre, in situ ori fragmentate şi depuse în acestea", a concluzionat dr. Valeriu Sîrbu.
Aceste rezultate au fost obţinute în cadrul a 25 de campanii de cercetare a sitului, care au avut ca rezultate publicarea de monografii apărute în 2001, 2005 şi 2011.
