• amintit înainte de Primul Război Mondial, castrul de la Filipeşti a fost identificat anul trecut, cu ajutorul UAV, al spionilor SUA şi a tehnologiilor “de frontieră” • urmele fortificaţiilor fuseseră distruse de “îmbunătăţirile funciare” din perioada comunistă • descoperirea a fost făcută în cadrul proiectului “Peisaje ascunse” (HiLANDS), derulat împreună cu Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” • pentru identificarea castrului, au fost efectuate măsurători geofizice cu ajutorul UAV (“Unmanned Aerial Vehicle”- aeronavă fără pilot) pe o suprafaţă de peste 25.000 mp • dr. Stănică Pandrea, şeful Secţiei Arheologie a Muzeului Brăilei “Carol I”: “La Filipeşti există un complex arheologic cu mai multe etape de existenţă” • anul acesta, sunt prevăzute ample săpături arheologice în situl de la Filipeşti
Arheologii brăileni transformă istorisirile cu iz de legendă în descoperiri cu adevărat senzaţionale, graţie tehnologiilor moderne. Înainte de Primul Război Mondial, topograful militar Pamfil Polonic desfăşura investigaţii la Filipeşti, în judeţul Brăila, afirmând că, în zonă, s-ar afla vestigiile unui vechi castru roman. Topograful a întocmit chiar şi o schiţă detaliată a castrului, cu detalii despre forma şi dimensiunea fortificaţiilor. Nimeni nu a mai pomenit nimic despre fortificaţiile romane de la Filipeşti până în anii '60, când arheologii brăileni au întreprins mai multe campanii de identificare în teren a castrului, între Filipeşti şi Găiseanca. Nu s-a reuşit, însă, identificarea lui, pentru că urmele vechilor fortificaţii nu mai sunt vizibile la nivelul solului. Confirmarea avea să vină, culmea, din SUA, după ce au fost desecretizate fotografiile aeriene efectuate de avioanele americane de spionaj, în perioada Războiului Rece. Aerofotogramele realizate de avioanele de spionaj care au survolat teritoriul României - ce vizau, probabil, Aerodromul Ianca şi capacitatea militară a ţărilor care făceau parte din Pactul de la Varşovia - au surprins amprenta la sol a castrului roman de la Filipeşti, despre care se pomenea înainte de Primul Război Mondial.
Anul trecut, arheologii brăileni, în colaborare cu cercetătorii Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan” din Bucureşti, au implementat un proiect de cercetare “de frontieră”, intitulat HiLANDS, reuşind să identifice exact traseul fortificaţiilor de la Filipeşti şi efectuând măsurători geofizice, cu ajutorul UAV (“Unmanned Aerial Vehicle”- aeronavă fără pilot, dronă) pe o suprafaţă de peste 25.000 mp. Surprizele nu au întârziat să apară.
“Peisaje ascunse”: investigaţii cu UAV în zonele distruse de “îmbunătăţiri funciare”
În anul 2019, arheologii brăileni au iniţiat o amplă campanie de cercetări arheologice pe fostul domeniu al boierilor Filipeşti (zona localităţii cu acelaşi nume) în cadrul proiectului de cercetare de frontieră “Peisaje ascunse: explorarea prin teledetecţie şi LiDAR a drumurilor, graniţelor şi câmpurilor de luptă din Carpaţii de Sud-Est (HiLANDS)”. Pe cât este de “exotic” titlul proiectului, pe atât de surprinzătoare au fost rezultatele cercetărilor întreprinse de arheologii brăileni, director al proiectului fiind dr. Valeriu Sârbu, de la Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” din Bucureşti, fost arheolog la Muzeul Brăilei “Carol I”. De altfel, muzeul brăilean aste partener I al celebrului institut.
“Principalul câştig al proiectului este explorarea terenului prin teledetecţie şi LiDAR. Practic, se organizează zboruri cu un avion (UAV - aeronavă fără pilot, dronă - n.r.) dotat cu echipamente speciale, deasupra unor zone delimitate de arheologi. Din imaginile captate dispare toată vegetaţia, inclusiv pădurile, pentru că pădurile acoperă, de cele mai multe ori, urmele unor aşezări şi cetăţi antice şi medievale. Proiectul a pornit de la ideea că peisajul actual este total diferit faţă de peisajul din preistorie, antichitate şi feudalism”, a precizat dr. Stănică Pandrea, şeful Secţiei Arheologie a Muzeului Brăilei “Carol I”, implicat în ineditul proiect. În afară de dr. Pandrea, din echipa de la Brăila mai fac parte prof. univ. dr. Ionel Cândea şi dr. Costin Croitoru.
De-a lungul istoriei, cea mai mare transformare a peisajului au făcut-o aşa zisele “îmbunătăţiri funciare” realizate în perioada 1960-1980, în timpul dictaturii comuniste, când s-au regularizat în chip brutal cursuri de apă, s-au colmatat lacuri străvechi şi s-au ras de pe faţa pământului popine şi tumuli vechi, încărcaţi de istorie şi de vestigii arheologice. Să ne amintim numai cazul coifului de bronz de la Găvani, din sec. IV î.H., găsit întâmplător de nişte muncitori care săpau un canal de irigaţii, în anul 1972. Unicat pentru această parte a ţării, coiful făcea parte dintr-un mormânt de înhumaţie străvechi. Muncitorii au găsit şi alte piese de o inestimabilă valoare (inclusiv aplice şi piese de harnaşament din argint, fier şi bronz) şi s-au decis să împartă “prada”. La scurt timp, însă, au început să se certe între ei şi aşa a aflat miliţia, care le-a confiscat preţioasele artefacte, obiecte unice în această parte a ţării şi care fac parte din Tezaurul Cultural Naţional (inclusiv coiful de bronz). Mormântul aparţinuse unei căpetenii militare traco-gete şi fusese săpat pe o movilă. El a fost distrus în totalitate, în timpul lucrărilor de “îmbunătăţiri funciare”. Şi exemplele pot continua.
Castru roman la Filipeşti. Mărturiile topografului Polonic
Potrivit dr. Stănică Pandrea, proiectul “HiLANDS” îşi propune, printre altele, să reconstituie vechi peisaje ascunse de actualul mediu geografic şi să descopere căile de legătură dintre Carpaţii şi Subcarpaţii de Curbură şi Gurile Dunării, care sunt aceleaşi din preistorie. Cu ajutorul tehnologiei LiDAR, se stabilesc, practic, bazele unor “domenii de frontieră” precum arheologia zonelor împădurite, arheologia câmpurilor de bătălie şi arheologia Primului Război Mondial, domenii care, altminteri, n-ar fi putut exista. Este pentru prima dată când se realizează astfel de cercetări, folosind informaţiile obţinute cu ajutorul aeronavelor fără pilot (UAV). Iar rezultatele sunt de-a dreptul surprinzătoare.
În afară de teledetecţia de tip LiDAR, pentru unele situri arheologice s-au efectuat şi cercetări geofizice (măsurători/rezistivitatea solului). Practic, în zonele cu vestigii arheologice, aparatura înregistrează anomalii. Toate informaţiile se cumulează şi, în urma analizării lor, se trece la partea mai interesantă: cercetarea arheologică de teren (pentru verificarea informaţiilor obţinute prin aceste procedee moderne). Potrivit şefului Secţiei Arheologie de la “Carol I”, “viitorul arheologiei este legat de tehnicile moderne”. Este vorba de aşa-numita “arheologie aeriană”: identifici siturile şi le sapi numai după ce se efectuează cartarea lor.
“Punctul de pornire al cercetării noastre l-a reprezentat observaţia că râurile care izvorăsc din Carpaţii de Curbură şi care fac legătura dintre depresiunile din Sud-Estul Transilvaniei cu Valea Dunării, se varsă toate în Siret, în sectorul Mărăşeşti-Focşani, iar Siretul se varsă în Dunăre la Nord de Brăila. Practic, cercetarea arheologică întreprinsă de noi a pornit dinspre capătul dunărean al acestor drumuri comerciale şi a urcat pe căile de acces înspre Sud-Estul Transilvaniei, prin pasurile şi trecătorile Carpaţilor de Curbură. Observaţiile de teren au fost utilizate pentru a planifica cercetarea non-intrusivă a unor situri arheologice prin metoda magnetometrică şi metoda tomografiei de rezistivitate electrică”, precizează dr. Stănică Pandrea.
Printre siturile arheologice cercetate astfel în 2019, se numără cele de la Măxineni, Filipeşti (jud. Brăila) şi Vârteşcoiu (jud. Vrancea).
Primele informaţii despre un presupus castru roman la Filipeşti parvin de la Pamfil Polonic, colaborator al lui Vasile Pârvan, de meserie topograf militar. Polonic ajunge la Filipeşti înainte de Primul Război Mondial şi identifică şi descrie “castrul roman de la Filipeşti”. De asemenea, topograful realizează o schiţă detaliată a castrului, cu detalii despre forma şi dimensiunea fortificaţiilor (documentaţia se află în prezent la Biblioteca Academiei Române).
Castru identificat cu ajutorilor spionilor. Măsurători geofizice pe 25.000 mp
După înfinţarea Secţiei Arheologie a Muzeului Brăilei, în anii '60, s-au întreprins mai multe campanii de identificare în teren a castrului roman, (undeva între Filipeşti şi Găiseanca), dar nu s-a reuşit acest lucru pentru că urmele vechilor fortificaţii nu mai sunt vizibile la nivelul solului. Confirmarea avea să vină, culmea, de la spionii americani. Dr. Stănică Pandrea:
“Primele informaţii topografice sigure vin din SUA, în momentul în care au fost deschise accesului publicului fotografiile aeriene efectuate de avioanele americane de spionaj, în perioada Războiului Rece. În ultimii ani, SUA au desecretizat aerofotogramele obţinute de către avioanele de spionaj care au survolat teritoriul României. Sunt fotografii luate cu camere foto speciale, de la înălţimi mari. Odată cu desecretizarea lor, a apărut şi amprenta la sol a castrului de la Filipeşti, vizibilă în aceste fotografii aeriene. Primii care au făcut referire la aceste informaţii au fost reprezentanţii GARMIN România (firmă care distribuie aparate GPS - n.r.)”.
Aşa stând lucrurile, arheologii brăileni Valeriu Sîrbu şi Costin Croitoru au întreprins mai multe cercetări arheologice de teren, reuşind să poziţioneze vechiul castru roman de la Filipeşti în zona situată la intersecţia căii ferate cu şoseaua care leagă Brăila de Făurei (pasajul de la Halta Găiseanca). Următorul pas a fost acela de a face o cercetare geofizică a zonei. Pornind de la datele topografice şi de la observaţiile întreprinse în zonă de arheologii Costin Croitoru şi Valeriu Sîrbu, în anul 2019 (în cadrul proiectului HiLANDS) o echipă condusă de ing. Milică Copu a întreprins cercetări non-invazive în situl de la Filipeşti, fiind investigată o suprafaţă totală de 25.200 mp (!), reprezentând 28 de panouri de 30x30 metri. Informaţiile rezultate au fost prelucrate de către Dan Ştefan, arheolog în cadrul proiectului amintit mai sus.
“Faptul deosebit este că, în urma cercetărilor geofizice, s-a putut identifica cu exactitate traseul fortificaţiei de la Filipeşti. Este vorba de o fortificaţie de mari dimensiuni, formată dintr-un şanţ şi un val. De asemenea, au fost identificate urmele a încă două fortificaţii mai mici, care se întrepătrund cu urmele fortificaţiei mari. Toate aceste date ne permit să afirmăm că, la Filipeşti, există un complex arheologic cu mai multe etape de existenţă, care se datează în perioada stăpânirii romane şi care face parte dintr-un ansamblu de fortificaţii care leagă Dobrogea de Sud-Estul Transilvaniei”, a mai precizat dr. Stănică Pandrea.
Cu siguranţă, anul 2020 va aduce surprize şi mai mari. În cadrul proiectului “Peisaje ascunse” (HiLANDS), anul acesta, este prevăzută o amplă campanie în cadrul căreia se vor desfăşura două tipuri de cercetări arheologice de teren. Prima vizează efectuarea de săpături arheologice în situl de la Filipeşti (a cărui întindere exactă nu se cunoaşte, deocamdată, pentru că acesta se întinde dincolo de linia de tren), pentru verificarea informaţiilor obţinute prin metoda investigaţiilor geofizice (cu ajutorul UAV). A doua se referă la cercetări arheologice de teren de tip “survey” pe văile râurilor Milcov, Trotuş şi Oituz.
