Personal, cred că trebuie să fii cel puţin tâmpit să locuieşti în străinătate (plecat la muncă, de regulă) şi să te înscrii într-un partid, indiferent că acesta se numeşte PSD, PDL, PNL sau dracu-să-îi-ia-pe-toţi. Eu zic că tu ai plecat din ţară pentru că ţi se acrise de România, pentru că nu câştigai suficienţi bani, pentru că erai scârbit de politică, pentru că ai fost păcălit de atâtea ori la alegeri şi, în general, pentru că ţi-ai propus să îţi trăieşti cu adevărat viaţa, nu să te uiţi cum ea trece pe lângă tine. Dar după o perioadă de timp tu ce faci? Pui botul la prostiile debitate de vreun politician şi accepţi să devii membru de partid. În cazul de faţă, PSD. Bun, e dreptul tău să faci ce vrei, nu despre asta e vorba. Dar eu stau şi mă întreb de ce ai face acest pas, de ce te-ai înscrie într-un partid românesc, atâta vreme cât te afli la mii de kilomentri distanţă de ţară, ai alte preocupări, alte idealuri, nu ar trebui să îţi pese dacă Antena 3 îl răstoarnă pe Băsescu ori curul lui Boc era sau nu lucrat la sală. Cu ce te ajută pe tine faptul că te-ai înregimentat politic, că ai carnet de membru de partid? Dacă speri că vei primi o găleată din plastic sau un kil de zahăr, am o veste proastă pentru tine: astfel de ajutoare electorale se dau, de regulă, în comunele şi satele din România. Dar nu este exclus ca politica de atragere în acest fel a electoratului să se extindă şi peste hotare, adică în diaspora. Dacă pui botul la un kil de mălai de la Rizea, înseamnă că eşti un fomist care face foamea prin Spania sau Italia, deci ai plecat degeaba din România.
Revenind la Rizea, ultima lui realizare este că a făcut o filială a PSD la Chişinău, în Republica Moldova. E de înţeles, pentru că moldovenii au o slăbiciune pentru comunişti, pentru partidul unic. Constat că Rizea, deşi ia o leafă dolofană ca parlamentar, el lucrează mai degrabă în interesul PSD, de parcă PSD i-ar asigura salariul. Faptul că Rizea înfiinţează noi şi noi filiale ale PSD peste hotare înseamnă îndeplinirea unor sarcini de partid, care nu îi interesează nici cât negru sub unghie pe amărăştenii de alegători brăileni din Colegiul nr. 5.
