Iar la avansarea pe scara competenţei a deputatei Marioara Nistor, căci la ea m-am referit adineauri, a contribuit din plin nimeni altul decât deputatul Silviu Dorin Petrea, tot de la UNPR Brăila. Petrea, care a ajuns în Parlament dintr-o gravă greşeală uselistă, a purces să se laude că, după trei ani de mandat, în sfârşit a făcut şi el o mărgică. Bine, aşa crede Petrea că aducerea în UNPR Brăila a unui nene care a făcut kaiac-canoe, acum 114 ani, e o mare realizare. Individul cu pricina, pe care deputatul Petrea l-a prezentat ca pe Dalai Lama, se numeşte Nichita Sergan şi cică a fost director în cadrul Federaţiei Mexicane de Kaiac-Canoe. Bre, bine că n-a fost pilot de încercări la Ferrari, căci Petrea cred că îi ridica o statuie în mărime naturală în Parcul Monument.
Este cel puţin penibil, din punctul meu de de vedere, să te lauzi că ai cooptat un nene în partid. A, dacă l-ai fi convins pe Papa Francisc să se înscrie în UNPR Brăila, atunci da, asta era o mare realizare. Dar mi se pare jenant să vii tu, Silviu Dorin Petrea, să faci atâta caz pe marginea aducerii în partid a unui banal antrenor de kaiac-canoe. Un antrenor care la un moment dat al carierei sale s-a aflat în proximitatea marelui campion Ivan Patzaichin, dar care nu a reuşit decât câteva titluri balcanice, adică aicişa aproape, cu bulgarii, cu turcii, cu popoarele balcanice. Şi chiar dacă acest Nichita Sergan ar fi fost o legendă a sportului mondial, un supermedaliat olimpic, tot nu ar fi fost un argument decisiv că el se va descurca în noua sa carieră, şi anume cariera politică. Şi asta pentru că am văzut cu toţii ce s-a întâmplat când am ales (de fapt, ne-am ales) în Parlament cântăreţi de la Hi-Q sau interpreţi de muzică populară (vezi cazul Irina Loghin). A fost un dezastru naţional, o ruşine fără margini, căci astfel de persoane cu notorietate au dovedit că nu stăpânesc bine nici măcar gramatica limbii române, darămite să se descurce în conceperea unor legi benefice poporului.
