Centrul de Transfuzie Sanguină Brăila. Pe o străduţă în apropierea Centrului vechi, de-abia zăreşti clădirea unde oamenii vin şi donează sănătate pentru semenii lor suferinzi. Pentru unii, centrul e un fel de "cantină a săracilor". Vin şi-şi vând, la propriu, sângele pentru câteva tichete de masă şi-un pahar de ceai. Ar face orice pentru a avea ce pune pe masă, iar câteodată, perioada de 70 de zile recomandată între donări pare prea lungă şi se prezintă cu mult înainte de termen, deşi sunt conştienţi că vor fi refuzaţi. Însă, există şi oameni, adevăraţi eroi îi pot numi, pentru care acest act umanitar este pură bunătate sufletească. Aceştia au salvat peste 160.000 de vieţi şi nu au aşteptat nimic în schimb. Aceştia merită laudele societăţii, ale fricoşilor de un simplu ac, ale celor care sunt mult prea ocupaţi să facă un bine celor aflaţi pe patul de spital sau ale celor care nici măcar nu au avut curiozitatea să treacă pragul unui centru de transfuzii.
"«Faceţi bine... fără să nădăjduiţi nimic în schimb» - Evanghelia după Luca cap. 6.35". Este banner-ul ce stă agăţat de grinda din faţă, imediat cum intri în holul centrului de transfuzii. Nici n-ai cum să nu observi caracterele mari, italice, roşii pe un fond alb. Dar oare câţi l-au observat şi au găsit sensul acestui mesaj? Apoi, văd în partea dreaptă vreo zece-cincisprezece oameni stând la coadă la un ghişeu. Linişte. Alţii completează de zor nişte hârtii la mesele din dreapta.
Pe scări, apare o doamnă în halat alb, care mă întâmpină zâmbind. Este doamna Iugulescu Magdalena, iar din ecusonul dumneaei aflu că e medic director. Facem prezentările, apoi îmi propune un tur al centrului şi, în acelaşi timp, îmi prezintă şi traseul donatorului. Primul loc unde se opreşte un donator este la Fişier. Aici, fiecare primeşte câte un chestionar, iar completarea acestuia se bazează mai mult pe sinceritate. Următoarea oprire este la cabinetul de consultaţii, unde i se fac analizele necesare. Ajungem şi la salonul de recoltare. Înainte de a intra, donatorului i se oferă un pahar cu ceai şi o eugenia pentru ca medicii să se asigure că acesta nu prezină risc de lipotimie (n.r. - stare de leşin) din cauză că nu a mâncat înainte să vină la centru.
A salvat răniţii de la cutremurul din 88 din Armenia
Pe holul de la etajul 1, pe băncuţa din dreapta, îşi aşteaptă rândul un om în vârstă. Rezemat de perete, este atent la tot ce se întâmplă în încăpere. Negrul hainelor pe care le poartă e în contrast cu zâmbetul său. Aflu că îl cheamă Gherghişan Dumitru şi e pensionar. În tinereţe a fost angajat la Laminorul Brăila. Prima donare a făcut-o în 1982. De atunci, donează în mod regulat, ajungând la 160 de donări şi 55 de litri de sânge. Iar la un simplu calcul matematic, după formula 450 ml sânge # 3 vieţi salvate, acest om a salvat aproximativ 165.000 de bolnavi.
"Donez o dată la 65 - 70 de zile. Prima dată eram la Laminorul şi, pare-mi-se că, nu-mi mai aduc aminte exact că sunt 30 şi ceva de ani, a fost nevoie la un coleg de serviciu să donăm şi printre toţi colegii, m-am oferit şi eu. De atunci donez mereu... Dar nu mai ştiu ce se întâmplase exact, a trecut mult timp", îmi povesteşte acesta, mândru de obiceiul său, de altfel unul exemplar. Se simte bine şi lucrul acesta se observă şi cu ochiul liber. Are o bucurie mare în suflet când vorbeşte despre acest act umanitar. Ochii îi sclipesc, iar tonul cald şi vioi al vocii îi "trădează" bunătatea. Nu îl interesează micile recompense pe care le primeşte de la centru. "Nu am fost refuzat niciodată, de fiecare dată am avut analizele bune şi am putut dona. Am avut tensiunea bună, am venit tot timpul odihnit. Nu m-am abţinut niciodată de la mâncare, dar am mâncat sănătos. Nu mănânc grăsime, de fapt nimeni de la noi din familie nu mănâncă gras, nu folosim untură. Sunt în formă deocamdată", îmi dezvăluie bătrânul secretul său.
Tace pentru câteva momente. Brusc, îi revine în minte o întâmplare şi vrea să-mi împărtăşească amintirea. "Când a fost cutremurul prin 88 parcă, ăla din Armenia, am fost solicitat să donez doză dublă. Atuncea se donau 250 ml, adică am donat în total jumătate de litru. În 88 a fost un cutremur în Armenia de a murit un «stadion», deci au fost mii... a fost devastator. Eu venisem să donez la termen, mai eram cu doi colegi, şi ne-a zis «Domnule, uite aşa... vreţi să donaţi doză dublă?» Şi am donat".
Seismul de care îşi aminteşte bărbatul a avut loc pe 7 decembrie 1988, în Armenia şi a produs aproximativ 55.000 de victime. Magnitudinea acestuia a fost de 6,9 grade pe scara Richter. Numărul mare al victimelor se explică şi prin ora la care s-a produs cutremurul, 11:41 a.m., când majoritatea instituţiilor, şcolilor, fabricilor erau pline. Replica a venit după patru minute şi a avut magnitudinea de 5,8 grade pe scara Richter.
Gherghişan speră să nu se oprească doar la cele 160 de donări. "Intenţionez să mai vin, dar depinde cât mă mai primeşte. Din ce ştiu, limita e până la 65 de ani. Am făcut în august 61 de ani".
A salvat doi copii prin transfuzie directă
Cea de-a doua persoană cu un număr foarte mare de donări este o doamnă la vreo 57 de ani. Îmbrăcată cu un hanorac roşu, pantaloni negri, se aşază la masă şi se prezintă: Chiosea Miia. Donează sânge din 1973 şi are până în prezent 195 de donări, însemnând 63 de litri de sânge. Vă spun sincer că pentru câteva momente am privit-o şi atât. Am rămas fără cuvinte la auzul unor asemenea cifre. De-abia reuşesc să fac un simplu calcul: în jur de 189.000 de vieţi salvate.
Donatorii onorifici, cum îi numesc cei de la centrele de transfuzii, sunt oameni simpli, muncitori. Ceea ce îi diferenţiază de alţii este bunătatea din suflet şi faptul că ştiu cum să-şi ajute semenii. Nu cu sfaturi, nu cu bani, ci cu sănătate, la propriu.
"Din 73 donez. Aveam 17 ani atunci. Mă simţeam rău, mă lua ameţeala, cădeam pe stradă. Spuneau prima dată că am epilepsie... Trăia mama atunci şi îmi făcea tot felul de analize, dar nu-mi găsea nimic. Într-o zi, doamna doctor care era pe atunci la Centrul de recoltare îi spune mamei «Ia adu fata încoace». Şi când mi-a făcut analizele, mi-a găsit cantitate prea mare de sânge în corp. Şi mi-a zis «O să devii donatoare»", îşi aminteşte doamna Miia de momentul în care a devenit donatoare.
Cu aceeaşi voce caldă şi faţă zâmbitoare, femeia îmi spune că a avut ocazia să cunoască, pe rând, pe doi dintre cei care au primit puţin din sângele ei. Ambii erau copii. A stat chiar lângă ei. Îi unea un furtun prin care se scurgeau din vena femeii câţiva mililitri de sănătate în corpurile minorilor. E ceea ce femeia numeşte "transfuzie directă". "Am făcut şi transfuzii directe, acum câţiva ani, la doi copii. Una am făcut-o pe strada Galaţi şi una aici, de-abia se înfiinţase centrul atunci. Şi m-a rugat de la centru: «Doamnă, aveţi grupa 01, sunteţi de acord să faceţi o transfuzie directă?». Şi am acceptat. Primul copil avea anemie. Iar cel de-al doilea, avea un fel de leucemie. Copiii s-au făcut bine după aceste transfuzii", îşi aminteşte cu atâta modestie doamna.
Mai mulţi litri de sânge donaţi în 2013
Comparativ cu 2012, anul acesta s-a înregistrat o creştere a cantităţii de sânge donat, de la 3.180 litri la 3.650 litri la Centrul de Transfuzie Sanguină Brăila. Cantitatea standard este de 450 ml/donator şi este suficientă pentru salvarea a trei vieţi omeneşti. Perioada de donare este o dată la 65 - 70 de zile.
Drumul pungilor de sânge recoltat
Sângele recoltat la Centrul de Transfuzie Sanguină Brăila ajunge la mai multe unităţi de consum: Spitalul Judeţean Brăila (Maternitate, Spitalul 3 şi Spitalul Judeţean), Bucureşti, Iaşi. De asemenea, Centrul Brăila aparţine de o Grupare de Interes Regional (GIR) alături de oraşele Galaţi, Focşani şi Buzău.
Profilul unui donator
Condiţii de a deveni donator de sânge: vârstă între 18 - 60 de ani; greutate cuprinsă între 50 şi 100 kg pentru femei şi 60 - 110 kg pentru bărbaţi; tensiune arterială sistolică între 10 şi 18 mmH; să nu consume grăsimi sau băuturi alcoolice cu cel puţin 24 de ore înaintea donării; să nu fi suferit în ultimele luni intervenţii chirurgicale; să nu sufere de anumite boli.
