Cistigatoarea Marelui Premiu si a Trofeului Festivalului "George Grigoriu" a fost in acest an o tinara de 20 de ani, Angelica Vasilcov, studenta in anul II la Universitatea de Muzica Bucuresti, sectia pian. S-a nascut in Republica Moldova, dar de mai bine de sapte ani traieste in Romania. A absolvit Liceul "Dinu Lipatti" din Bucuresti si s-a inscris mai departe la universitate. Ii place foarte mult sa cinte si este hotarita sa-si construiasca o cariera in domeniu, nu numai la nivel national, ci si international. Din punctul sau de vedere, premiul cistigat la Festivalul "Grigoriu" este un prim pas consistent pe drumul dorit.
"Vreau sa am rabdare, sa muncesc, pentru ca imi place foarte mult ceea ce fac"
- Te asteptai sa iei chiar Marele Premiu?
- Am venit pregatita, dar am vazut ca este concurenta foarte mare si nici nu m-am mai gindit. Credeam ca Trofeul il va lua fata din Lituania. Mie mi-a placut foarte mult cum a cintat, ne-am imprietenit. Ne plac aceleasi stiluri. Am simtit ca o sa cistige Lituania, dar cind am vazut ca ea a luat locul III, m-au trecut primii fiori ca as putea sa iau eu trofeul.
- Nu ai carnet. Ce o sa faci cu masina?
- Eu mi-as dori foarte mult sa o pastrez. Toata lumea imi spune ca este costisitor, ca este o masina mult prea mare pentru mine, dar m-am mai plimbat, m-am m-ai uitat la ea, am si plins un pic. Cred ca m-am indragostit de ea si nu stiu daca o sa o dau.
- In seara Galei ai spus ca nu te opresti aici. Ce inseamna asta?
- Chiar inainte de festival am semnat un contract de management si impresariat, dar nu este nimic foarte sigur. Daca produsul prinde, se vinde, va fi bine. Eu o sa muncesc si sper ca va fi in regula. Eu, ca fire, sint foarte ambitioasa. Nu vreau sa ma opresc la nivel national, vreau sa ma afirm la nivel international. Deja am facut niste demersuri si am primit raspunsuri favorabile. Nu sint foarte exacte aceste raspunsuri, dar le consider suficiente pentru inceput.
- Ce stil vei aborda?
- Pop cu inflexiuni R&B. Tot discutind cu fata din Lituania am aflat ca tatal ei are o scoala de canto jazz si ca ar putea sa-mi trimita niste cursuri si vreau sa incerc sa cint jazz, putin, asa, pentru mine. Pentru public voi cinta ce place publicului. Cu siguranta ca si acest premiu ma va ajuta sa ma lansez. Cu aceasta ocazie vreau sa multumesc organizatorilor, presedintelui Consiliului Judeteam domnului Gheorghe Bunea Stancu, doamnei vicepresedinte, Niculina Moisescu, doamnei directoare de la Centrul de Creatie, Maria Puscaciu, si sponsorului Plus Discount, care mi-au oferit premiul.
- Cind ai inceput sa cinti?
- Nu mai tin minte cind am inceput sa cint. Mama mea cinta si ea, dar nu la nivel profesionist. Nu a reusit sa aiba o cariera de succes si spune mereu ca se va simti implinita prin fetele ei. Mama imi spune ca aveam cam doi ani cind ma apropiam de pian, atingeam citeva clape, ma speriam si fugeam. De foarte mica am avut contact direct cu muzica. Prima data am iesit pe scena la o serbare de inceput de an, in clasa I, cind am cintat "Elefantul de la circ este mare si voinic". La scoala am participat la tot soiul de serbari, actiuni, mai ales ca eram la o scoala de muzica. Dupa clasa a VII-a m-am transferat la Chisinau, la Liceul de Muzica, si dupa numai trei luni am cistigat un concurs cu o bursa in Romania. M-am transferat la Liceul "Dinu Lipatti" din Bucuresti. Mamei i-a fost foarte greu, dar a spus ca face toate aceste sacrificii doar ca sa ma vada implinita. Este mai bine in Romania din toate punctele de vedere. In Chisinau nu exista o casa de productie mare cum sint Cat Music sau Roton. Imi doresc o cariera de succes, vreau sa am rabdare, sa muncesc, pentru ca imi place foarte mult ceea ce fac. Ma asteapta rabdare multa si munca.
"Vreau sa am rabdare, sa muncesc, pentru ca imi place foarte mult ceea ce fac"
- Te asteptai sa iei chiar Marele Premiu?
- Am venit pregatita, dar am vazut ca este concurenta foarte mare si nici nu m-am mai gindit. Credeam ca Trofeul il va lua fata din Lituania. Mie mi-a placut foarte mult cum a cintat, ne-am imprietenit. Ne plac aceleasi stiluri. Am simtit ca o sa cistige Lituania, dar cind am vazut ca ea a luat locul III, m-au trecut primii fiori ca as putea sa iau eu trofeul.
- Nu ai carnet. Ce o sa faci cu masina?
- Eu mi-as dori foarte mult sa o pastrez. Toata lumea imi spune ca este costisitor, ca este o masina mult prea mare pentru mine, dar m-am mai plimbat, m-am m-ai uitat la ea, am si plins un pic. Cred ca m-am indragostit de ea si nu stiu daca o sa o dau.
- In seara Galei ai spus ca nu te opresti aici. Ce inseamna asta?
- Chiar inainte de festival am semnat un contract de management si impresariat, dar nu este nimic foarte sigur. Daca produsul prinde, se vinde, va fi bine. Eu o sa muncesc si sper ca va fi in regula. Eu, ca fire, sint foarte ambitioasa. Nu vreau sa ma opresc la nivel national, vreau sa ma afirm la nivel international. Deja am facut niste demersuri si am primit raspunsuri favorabile. Nu sint foarte exacte aceste raspunsuri, dar le consider suficiente pentru inceput.
- Ce stil vei aborda?
- Pop cu inflexiuni R&B. Tot discutind cu fata din Lituania am aflat ca tatal ei are o scoala de canto jazz si ca ar putea sa-mi trimita niste cursuri si vreau sa incerc sa cint jazz, putin, asa, pentru mine. Pentru public voi cinta ce place publicului. Cu siguranta ca si acest premiu ma va ajuta sa ma lansez. Cu aceasta ocazie vreau sa multumesc organizatorilor, presedintelui Consiliului Judeteam domnului Gheorghe Bunea Stancu, doamnei vicepresedinte, Niculina Moisescu, doamnei directoare de la Centrul de Creatie, Maria Puscaciu, si sponsorului Plus Discount, care mi-au oferit premiul.
- Cind ai inceput sa cinti?
- Nu mai tin minte cind am inceput sa cint. Mama mea cinta si ea, dar nu la nivel profesionist. Nu a reusit sa aiba o cariera de succes si spune mereu ca se va simti implinita prin fetele ei. Mama imi spune ca aveam cam doi ani cind ma apropiam de pian, atingeam citeva clape, ma speriam si fugeam. De foarte mica am avut contact direct cu muzica. Prima data am iesit pe scena la o serbare de inceput de an, in clasa I, cind am cintat "Elefantul de la circ este mare si voinic". La scoala am participat la tot soiul de serbari, actiuni, mai ales ca eram la o scoala de muzica. Dupa clasa a VII-a m-am transferat la Chisinau, la Liceul de Muzica, si dupa numai trei luni am cistigat un concurs cu o bursa in Romania. M-am transferat la Liceul "Dinu Lipatti" din Bucuresti. Mamei i-a fost foarte greu, dar a spus ca face toate aceste sacrificii doar ca sa ma vada implinita. Este mai bine in Romania din toate punctele de vedere. In Chisinau nu exista o casa de productie mare cum sint Cat Music sau Roton. Imi doresc o cariera de succes, vreau sa am rabdare, sa muncesc, pentru ca imi place foarte mult ceea ce fac. Ma asteapta rabdare multa si munca.
