Ideea ca a-l sustine pe presedintele suspendat inseamna ca esti a priori de partea Partidului Democrat mi se pare absolut gresita. Mai mult, este expresia unei identificari a unei figuri dominante, un lider, cu o miscare politica. E poate cazul sa facem, odata pentru totdeauna, distinctia intre Traian Basescu si PD. Ca presedinte, el nu poate, oricum, sa fie reprezentantul nici unei grupari politice. E, de asemenea, necesar sa facem distinctia intre politicianul Basescu de dinainte de a fi fost ales presedinte al Romaniei si cel care a devenit odata instalat la Cotroceni.
Ma numar printre cei care nu il sustin pe Traian Basescu, membrul PD, pe Traian Basescu, ministrul in guvernarile Ciorbea, Vasile si Isarescu, sau pe Traian Basescu, primarul Bucurestiului. Am inceput sa admir vehementa cu care se lupta pentru interesele celor care l-au ales la Primaria Capitalei in cea din urma dintre capacitatile enumerate mai sus, dar mai inainte nu mi-a fost ceea ce se poate numi un model politic. Adversarii politici, deopotriva cu sustinatorii care se vor echidistanti ii reproseaza adeseori tocmai acea activitate politica de dinainte de fi devenit presedintele tarii.
Acel Traian Basescu, cel de dinainte de 2004, pe mine unul ma lasa rece. La fel cum persoana lui fizica, cu lipsurile, cu defectele, cu umorul smecheresc, precum si atitudinea degajata dupa care unii dintre alegatorii constanti ai presedintelui suspendat se dau in vint nu ma preocupa absolut deloc.
Ceea ce eu sustin in persoana lui Traian Basescu este simbolul politic pe care il reprezinta: presedintele Romaniei, ales de societatea civila si de electoratul tarii cu o majoritate de voturi si trimis la Cotroceni pentru a-i reprezenta interesele. Iar ca presedinte, Traian Basescu si-a facut datoria. A ramas acelasi personaj care ii revolta pe intelectualii de stinga pentru ca se bazeaza pe un anumit sarm de cartier pe care ei il numesc "populism”, a continuat sa se bucure de un pahar de vin la circiuma, a spus lucrurilor pe nume, intr-o maniera mai mult sau mai putin diplomatica.
Dar ne-a facut pe toti sa nu ne mai fie rusine ca sintem romani, a ridicat vocea impotriva crimelor comise de comunism stirnind reactia animalica a unora dintre politicieni acuzati de la tribuna Parlamentului, s-a pronuntat cu tarie pentru respectarea demnitatii de a fi roman atit pe plan national, cit si international.
Nu il sustin pe Traian Basescu. Ii accept lipsurile si imi asum activitatea lui de presedinte de pina acum. Ii sustin pozitia si politica in calitate de presedinte si ii sustin dorinta de a schimba un sistem corupt pina in maduva oaselor, in care partidele nu mai au nici un fel de respect pentru cei pe care pretind ca ii reprezinta. Depinde de noi sa ii permitem sa isi duca la indeplinire promisiunile.
Ma numar printre cei care nu il sustin pe Traian Basescu, membrul PD, pe Traian Basescu, ministrul in guvernarile Ciorbea, Vasile si Isarescu, sau pe Traian Basescu, primarul Bucurestiului. Am inceput sa admir vehementa cu care se lupta pentru interesele celor care l-au ales la Primaria Capitalei in cea din urma dintre capacitatile enumerate mai sus, dar mai inainte nu mi-a fost ceea ce se poate numi un model politic. Adversarii politici, deopotriva cu sustinatorii care se vor echidistanti ii reproseaza adeseori tocmai acea activitate politica de dinainte de fi devenit presedintele tarii.
Acel Traian Basescu, cel de dinainte de 2004, pe mine unul ma lasa rece. La fel cum persoana lui fizica, cu lipsurile, cu defectele, cu umorul smecheresc, precum si atitudinea degajata dupa care unii dintre alegatorii constanti ai presedintelui suspendat se dau in vint nu ma preocupa absolut deloc.
Ceea ce eu sustin in persoana lui Traian Basescu este simbolul politic pe care il reprezinta: presedintele Romaniei, ales de societatea civila si de electoratul tarii cu o majoritate de voturi si trimis la Cotroceni pentru a-i reprezenta interesele. Iar ca presedinte, Traian Basescu si-a facut datoria. A ramas acelasi personaj care ii revolta pe intelectualii de stinga pentru ca se bazeaza pe un anumit sarm de cartier pe care ei il numesc "populism”, a continuat sa se bucure de un pahar de vin la circiuma, a spus lucrurilor pe nume, intr-o maniera mai mult sau mai putin diplomatica.
Dar ne-a facut pe toti sa nu ne mai fie rusine ca sintem romani, a ridicat vocea impotriva crimelor comise de comunism stirnind reactia animalica a unora dintre politicieni acuzati de la tribuna Parlamentului, s-a pronuntat cu tarie pentru respectarea demnitatii de a fi roman atit pe plan national, cit si international.
Nu il sustin pe Traian Basescu. Ii accept lipsurile si imi asum activitatea lui de presedinte de pina acum. Ii sustin pozitia si politica in calitate de presedinte si ii sustin dorinta de a schimba un sistem corupt pina in maduva oaselor, in care partidele nu mai au nici un fel de respect pentru cei pe care pretind ca ii reprezinta. Depinde de noi sa ii permitem sa isi duca la indeplinire promisiunile.
