Brăilenii sunt datori vânduţi la bănci. O statistică la nivel naţional arată că brăilenii şi companiile din judeţ şi municipiu înregistrează la acest moment credite bancare în valoare de peste 1,1 miliarde de euro. Partea proastă este că împrumuturile populaţiei sunt mai mari decât cele ale agenţilor economici, situaţie care poziţionează judeţul nostru în a doua jumătate a clasamentului realizat la nivel naţional. În judeţele în care economia este mai puternică decât la noi, raportul este exact pe dos, ceea ce e considerat de analiştii economici un semn de sănătate economico-financiară a unei comunităţi. Stăm la fel de prost şi când vine vorba de a da banii înapoi băncilor: restanţele la plata creditelor în derulare se ridică la aproape 42 milioane de euro.
Cum priveşte mediul de afaceri local o astfel de situaţie? Agenţii economici îşi recunosc neputinţa de a face investiţii cu forţe financiare proprii şi de aceea apelează la bănci. Cu alte cuvinte, banca este privită ca un "rău necesar".
Peste 640 milioane euro, credite contractate de persoane fizice
Cele mai recente statistici privind gradul de îndatorare a brăilenilor, fie că e vorba de persoane fizice, fie de agenţi economici, arată că avem contractate de la bănci credite de peste 1,13 miliarde de euro. Cea mai mare parte din sume sunt în sfera populaţiei, adică este vorba de împrumuturi ale persoanelor fizice, unde statistica indică suma de 640,5 milioane de euro, în timp ce împrumuturile companiilor se ridică la doar 491,9 milioane de euro. Aşadar, balanţa se înclină nefavorabil economiei locale, cu un minus de aproape 150 milioane de euro în contul companiilor. Un clasament la nivel naţional realizat de echipa Econtext arată că ordonată după valoarea creditelor companiilor, Brăila, cu 491,9 milioane euro, se situează pe locul 27 în rândul judeţelor ţării, după Hunedoara cu 524,5 milioane euro, ori Sălaj cu 553,9 milioane euro. Imediat după noi s-au clasat Harghita cu 479,1 milioane euro şi Vrancea cu 472,1 milioane euro. Ca să vă faceţi o idee completă vă spunem că pe locul 1 naţional s-a clasat, evident, capitala plus judeţul Ilfov cu 38,3 miliarde de euro, urmată la mare distanţă de Timiş şi Cluj cu 3,4 respectiv 3,2 miliarde euro. La polul opus sunt judeţele Giurgiu şi Teleorman cu 237,4 milioane euro, respectiv 149,6 milioane euro. Dacă vă întrebaţi cum stăm la nivelul regiunii de dezvoltare din care facem parte, statistica Econtext arată că suntem pe locul IV după Constanţa cu 2.271 milioane euro, Galaţi - 1.448,9 milioane euro şi Buzău cu 1.090 milioane euro. După noi figurează Vrancea cu 452,1 milioane şi Tulcea cu 309,3 milioane euro.
Cam aşa stau lucrurile când ne referim şi la împrumuturile contractate de agenţii economici. De exemplu, la nivel regional suntem tot pe IV după Constanţa (3.458,3 milioane euro), Galaţi (1.288,9 milioane euro) şi Buzău (775,7 milioane euro), Brăila surclasând aceleaşi Vrancea (624,3 milioane euro) şi Tulcea (477,7 milioane euro). Aşadar, dacă tragem linie, putem observa clar că raportul favorabil economiilor locale, adică împrumuturi ale populaţiei mai mici decât ale companiilor, înregistrează doar Galaţiul, unde plusul este de 160 milioane euro şi Buzăul cu 314,3 milioane euro.
Nu stăm mai bine nici când vine vorba să dăm înapoi banii împrumutaţi. Aceleaşi statistici arată clar că judeţul Brăila figurează la nivelul lunii august cu restanţe de 179 milioane lei (adică undeva la 42 milioane euro), faţă de 984,9 milioane lei (echivalentul a circa 290 milioane euro) - Cluj - cel mai mare restanţier, ori, la polul opus, numai 67,7 milioane lei pentru Teleorman (15,7 milioane euro).
Instituţiile de credit, un rău necesar
Firmele locale privesc băncile nu ca pe parteneri de afaceri, ci mai degrabă ca pe un rău necesar fără de care cu greu poţi avea şansa dezvoltării pe termen mediu şi lung. Indiferent de sectorul de activitate unde îşi derulează afacerile, patronii fredonează acelaşi refren al "băncii mumă/ciumă". "Ca să ne putem dezvolta a trebuit să apelăm la un credit. Nu vă spun prin ce încercări am trecut până ne-am văzut cu banii în cont, pentru că e lesne de intuit. Dar, iată, aşa am reuşit să cumpăr utilajele de care aveam nevoie şi pe care nu mi le permiteam singur să le cumpăr. Acum suntem vigilenţi ca nu cumva să rămânem restanţi pentru că avalanşa accesoriilor generate de întârzierile la plată pot aduce la faliment o firmă de talia noastră, adică IMM", spune un afacerist din domeniul industriei alimentare. Şi în sectorul confecţii se repetă povestea: "Ca să te menţii pe piaţă trebuie să ai două atuuri: calitate ridicată şi preţ mic de producţie. Ambele se pot atinge doar dacă faci investiţii şi ţii pasul cu tehnologia. În mod clar, sunt puţini patroni care au posibilitatea acum, în al treilea an de criză, să facă investiţi din profitul obţinut aşa că un credit este soluţia la care se apelează", a punctat un patron de fabrică de confecţii textile.
În domeniul agricol lucrurile se complică un pic întrucât sunt puse în joc idei de afaceri pentru care se atrage finanţarea europeană, iar lipsa cofinanţării reduce la zero orice iniţiativă de accesare de fonduri nerambursabile. "În agricultură ca să te dezvolţi ai acum oportunitatea accesării de fonduri europene. Pentru asta trebuie un plan de afaceri viabil dar şi o cofinanţare. Exact aici sunt întâmpinate cele mai mari probleme pentru că nu prea se înghesuie nimeni să crediteze ferme vegetale sau de creştere a animalelor. Dacă, totuşi, ai norocul să te încadrezi în cerinţele băncii şi primeşti banii de care ai nevoie, trebuie să fii cu ochii-n patru să nu întârzii cu plata împrumutului. Domeniul agricol poate aduce şi surprize neplăcute de genul unor recolte sub aşteptări şi de aceea este infinit mai greu să ţii sub control creditul", susţine administratorul unei ferme vegetale din judeţ.
Ca o completare a ideii de mai sus, vine şi punctul de vedere exprimat de un administrator de IMM de pe platfroma şantierului naval: "S-au înăsprit condiţile de creditare şi de aceea băncile sunt mult mai vigilente cui acordă împrumuturi şi caută garanţii acoperitoare, care să le dea siguranţa că nu vor pierde în cazul în care afacerea eşuează. Nu este corectă o astfel de poziţie şi am să mă explic: orice bancă pe piaţa împrumuturilor pentru persoane juridice promovează ideea parteneriatului în afacerea ce urmează a fi creditată. Ori ca parteneri ar trebui să fim părtaşi atât la împărţirea profitului, dar şi a pierderii în eventualitatea unui eşec. Aşadar, dorinţa băncii de a-şi acoperi integral acest risc este exagerată în comparaţie cu ideea de parteneriat pe care o promovează".
Creditele companiilor sunt generatoare de plus-valoare
Când vine vorba de raportul credite populaţie/credite companii, analiştii economico-financiari susţin că varianta optimă este aceea în care sumele mai mari sunt la firme. Explicaţia lor este relativ simplă: companiile iau credite pentru investiţii, deci pentru dezvoltare locală, pe când populaţia se împrumută pentru nevoi personale sau pentru achiziţii de bunuri mobile şi imobile care nu generează plus-valoare. Aşadar, un grad ridicat de îndatorare la companii este un semn de sănătate financiară pentru o comunitate. De unde sumele mari reprezentând credite ale populaţiei? În primul rând sunt creditele ipotecare ale brăilenilor care s-au aventurat în perioada de dinainte de criză să-şi cumpere o casă. Apoi sunt creditele pentru maşini şi cele de nevoi personale contractate de cele mai multe ori cu scopul achiziţiei de electronice şi electrocasnice. Evident că şi acestea din urmă provin tot din perioada de până la declanşarea crizei în România, întrucât după 2008 - 2009 a devenit mult mai dificil să obţii un împrumut. Nu şi imposibil.
"La prima vedere s-ar putea crede că firmele brăilene stau atât de bine la capitalizare, încât nu au nevoie de credite bancare. În realitate, datele arată adevărata faţă a economiei brăilene: companiile sunt puţine şi mici, iar multe dintre ele nici nu îndeplinesc criteriile pentru a putea accesa un credit. De aici şi lipsa investitiilor de anvergură în zona: nu poţi să investeşti masiv dacă o bancă nu te finanţează", a explicat Mircea Doagă, redactor şef adjunct la Fin.ro şi Săptămâna Financiară.
