Pina acum, acest cancer a fost ocolit cu grija de toti candidatii la alegerile din noiembrie. Democratii si liberalii se angajasera la alegerile trecute ca in termen de doi ani vor face ordine, dar nu si-au respectat promisiunea. Intre timp, situatia s-a complicat si mai mult, din cauza zecilor de sporuri de tot felul care suplimenteaza salariile, a diverselor indemnizatii ori a majorarilor fortate de miscari de protest punctuale. Alinierea acestora pentru toate categoriile profesionale, de la paznici si pina la presedintele tarii (de fapt, salariul sefului statului nu mai constituie un maxim, fiind depasit cu mult de mii de alte salarii ale unor "baieti destepti"), inseamna o veritabila corvoada pentru cel decis sa reglementeze sistemul. Vor scadea salariile uriase? Vor creste cele mici? Sau marile venituri vor ingheta pina cind celelalte se vor aseza la locul lor pe o scara corecta a valorilor? Dar ce inseamna "corecta" in ochii fiecarui bugetar? Si cum va arata o asemenea reglementare, dupa ce va trece printr-un Parlament ai carui membri abia asteapta sa-si mai faca o pensie speciala, o leafa mai dolofana sau macar sa mai adauge citeva sporuri? Singura solutie este ca politicienii nu trebuie lasati sa imparta singuri tortul, ci dezbaterile sa fie publice, iar legea sa treaca printr-un referendum. Complicat? Poate ca da, insa interventia chirurgicala asupra acestei tumori de natura socio-profesionala trebuie facuta, cu sau fara anestezie, pina ce bugetul nu va ajunge sa se duca doar pe lefuri si capuse.
Curajul de a rasuci cutitul in rana
Pina acum, acest cancer a fost ocolit cu grija de toti candidatii la alegerile din noiembrie. Democratii si liberalii se angajasera la alegerile trecute ca in termen de doi ani vor face ordine, dar nu si-au respectat promisiunea. Intre timp, situatia s-a complicat si mai mult, din cauza zecilor de sporuri de tot felul care suplimenteaza salariile, a diverselor indemnizatii ori a majorarilor fortate de miscari de protest punctuale. Alinierea acestora pentru toate categoriile profesionale, de la paznici si pina la presedintele tarii (de fapt, salariul sefului statului nu mai constituie un maxim, fiind depasit cu mult de mii de alte salarii ale unor "baieti destepti"), inseamna o veritabila corvoada pentru cel decis sa reglementeze sistemul. Vor scadea salariile uriase? Vor creste cele mici? Sau marile venituri vor ingheta pina cind celelalte se vor aseza la locul lor pe o scara corecta a valorilor? Dar ce inseamna "corecta" in ochii fiecarui bugetar? Si cum va arata o asemenea reglementare, dupa ce va trece printr-un Parlament ai carui membri abia asteapta sa-si mai faca o pensie speciala, o leafa mai dolofana sau macar sa mai adauge citeva sporuri? Singura solutie este ca politicienii nu trebuie lasati sa imparta singuri tortul, ci dezbaterile sa fie publice, iar legea sa treaca printr-un referendum. Complicat? Poate ca da, insa interventia chirurgicala asupra acestei tumori de natura socio-profesionala trebuie facuta, cu sau fara anestezie, pina ce bugetul nu va ajunge sa se duca doar pe lefuri si capuse.