In 2004, cind Lungu a iesit din scena, parea ca revolutia din '89 a ajuns in sfirsit si la Braila. Era anul revolutiei portocalii, cind romanii au inteles ca trebuia facut ceva ca sa nu raminem in coada Europei si au dat de pamint cu partidul lui Nastase. Evident, brailenii au contribuit si ei la schimbare, dar eliberarea de Anton Lungu a fost repede uitata in fata unui alt ales, ajuns din intimplare in postura de lider: Gheorghe Bunea Stancu. Ales presedinte al Consiliului Judetean, Stancu a aratat ca nu intelege ca el trebuie sa conduca, dar si sa dea socoteala supusilor sai - adica tuturor brailenilor - pentru orice decizie luata. Asta inseamna sa fii cu adevarat conducator. Insa actualul presedinte al CJ tine cu tot dinadinsul sa demonstreze ca e doar pe jumatate lider - adica doar conduce - si uneori nici atit.
In multmediatizata problema a schimbarii sediului bibliotecii, Stancu nu a putut sa dea un singur argument plauzibil in favoarea deciziei luate. Macar unul, in spatele caruia sa lupte pentru impunerea mutarii. Sa fi iesit in fata brailenilor, pe orice cale: tv, radio si ziare, si sa arate vinovatul care a pierdut cei zece ani de cind biblioteca se tot muta in casa noua. Sa explice raspicat ca, desi s-au alocat deja bani pentru acest proiect, intirzierea deschiderii santierului dupa intrarea in UE presupune alte cheltuieli - cu refacerea proiectului dupa standardele europene. Alte cheltuieli, pe care ar trebui sa le suporte cei care au tergiversat nepermis de mult inceperea constructiei. A avut curaj Stancu sa puna toata aceasta risipa pe tapet? Nu a avut. Dimpotriva.
Prins cu cioara vopsita, presedintele CJ a trecut la amenintari, dar nu impotriva vinovatilor, ci la adresa ziarului nostru, aratindu-se mai suparat pe noi decit vacarul pe sat. Pentru ca, daca nu ar fi fost licitatia pentru renovarea si amenajarea cladirii unde urmeaza sa se mute temporar biblioteca (alte cheltuieli si din nou timp irosit), poate ca in exodul cartilor din centrul orasului s-ar fi gasit pina la urma si o parte buna. Dar organizarea unei licitatii, inainte ca plenul CJ sa-si dea votul - indiferent ce firme s-au inscris si cum au facut asta - ilustreaza cel putin indolenta si nepasare fata de banul public, ca sa nu mai vorbim de suspiciunea ca lucrurile sa fi fost demult aranjate dupa bunul plac al cuiva.
De ce Gheorghe Bunea Stancu nu are curaj sa vina in fata brailenilor ca sa demonteze aceasta suspiciune grava? E adevarat ca, vineri seara, presedintele CJ a aparut pe un post local de televiziune, dar nu pentru a explica situatia jenanta in care s-a ajuns, ci ca sa arunce nestingherit invective impotriva tuturor celor care ii stau in cale. Dar cind l-a cautat Mihai Tatulici, de la Realitatea TV, saptamina trecuta, Stancu nu a fost la fel de viteaz. Taman atunci l-au coplesit treburile judetului si a ordonat ca toate solicitarile adresate lui sa fie deturnate catre Nicu Filote, purtatorul de cuvint. Un purtator de cuvint care a aplicat intocmai strategia sefului sau: a avut grija sa fie de negasit.
Pornirile agresive ale lui Stancu nu ne mai mira. Poate ca reporterii nostri ar merita un spor de rusine atunci cind ii infrunta injuraturile si limbajul in stil mitocanesc pentru a afla raspunsuri la problemele comunitatii. Dar, lasind orice ironie la o parte, ideal ar fi ca Stancu sa-si arate curajul nu in instanta, asa cum ne-a amenintat, ci sa fie de acord cu aceasta confruntare cu noi, fata in fata, cu toate cartile pe masa, cu toti brailenii spectatori. Curaj, domnule presedinte, nu fi las!
In multmediatizata problema a schimbarii sediului bibliotecii, Stancu nu a putut sa dea un singur argument plauzibil in favoarea deciziei luate. Macar unul, in spatele caruia sa lupte pentru impunerea mutarii. Sa fi iesit in fata brailenilor, pe orice cale: tv, radio si ziare, si sa arate vinovatul care a pierdut cei zece ani de cind biblioteca se tot muta in casa noua. Sa explice raspicat ca, desi s-au alocat deja bani pentru acest proiect, intirzierea deschiderii santierului dupa intrarea in UE presupune alte cheltuieli - cu refacerea proiectului dupa standardele europene. Alte cheltuieli, pe care ar trebui sa le suporte cei care au tergiversat nepermis de mult inceperea constructiei. A avut curaj Stancu sa puna toata aceasta risipa pe tapet? Nu a avut. Dimpotriva.
Prins cu cioara vopsita, presedintele CJ a trecut la amenintari, dar nu impotriva vinovatilor, ci la adresa ziarului nostru, aratindu-se mai suparat pe noi decit vacarul pe sat. Pentru ca, daca nu ar fi fost licitatia pentru renovarea si amenajarea cladirii unde urmeaza sa se mute temporar biblioteca (alte cheltuieli si din nou timp irosit), poate ca in exodul cartilor din centrul orasului s-ar fi gasit pina la urma si o parte buna. Dar organizarea unei licitatii, inainte ca plenul CJ sa-si dea votul - indiferent ce firme s-au inscris si cum au facut asta - ilustreaza cel putin indolenta si nepasare fata de banul public, ca sa nu mai vorbim de suspiciunea ca lucrurile sa fi fost demult aranjate dupa bunul plac al cuiva.
De ce Gheorghe Bunea Stancu nu are curaj sa vina in fata brailenilor ca sa demonteze aceasta suspiciune grava? E adevarat ca, vineri seara, presedintele CJ a aparut pe un post local de televiziune, dar nu pentru a explica situatia jenanta in care s-a ajuns, ci ca sa arunce nestingherit invective impotriva tuturor celor care ii stau in cale. Dar cind l-a cautat Mihai Tatulici, de la Realitatea TV, saptamina trecuta, Stancu nu a fost la fel de viteaz. Taman atunci l-au coplesit treburile judetului si a ordonat ca toate solicitarile adresate lui sa fie deturnate catre Nicu Filote, purtatorul de cuvint. Un purtator de cuvint care a aplicat intocmai strategia sefului sau: a avut grija sa fie de negasit.
Pornirile agresive ale lui Stancu nu ne mai mira. Poate ca reporterii nostri ar merita un spor de rusine atunci cind ii infrunta injuraturile si limbajul in stil mitocanesc pentru a afla raspunsuri la problemele comunitatii. Dar, lasind orice ironie la o parte, ideal ar fi ca Stancu sa-si arate curajul nu in instanta, asa cum ne-a amenintat, ci sa fie de acord cu aceasta confruntare cu noi, fata in fata, cu toate cartile pe masa, cu toti brailenii spectatori. Curaj, domnule presedinte, nu fi las!
