Sint mai putin interesat de marimea si de circumvolutiunile creierului lui Einstein si mai mult de faptul aproape sigur ca oameni de egal talent au trait si au murit pe plantatii de bumbac sau in fabrici.
Am dat peste acest citat, atribuit lui Stephen Jay Gould, un biolog evolutionist american, pe cind cautam ceva pe Internet. M-a surprins pentru ca si eu gindesc adeseori acelasi lucru. Sint mai mult decit convinsa ca inteligenta, creativitatea si talentul sint distribuite in mod egal tuturor oamenilor. Nu insa si sansa. Si tocmai din aceasta cauza e foarte greu sa respingi opiniile unuia sau altuia numai pe motiv ca provine dintr-un anumit mediu socio-economic, cultural sau etnic asociat cu ideea de "ignoranta", "inapoiere", "lipsa de informare" sau cine stie ce alt stereotip la moda. De asemenea, acelasi motiv ma face, pe mine una, sa cred ca orice e spus cu convingere de cineva trebuie sa fie adevarat.
Dar asta e poate numai naivitatea mea. Am invatat, ca doctorand in stiinte sociale, ca exista pe lume cu mult mai multa cunoastere, ideologie si istorie decit am sa am vreodata privilegiul sa invat. Un lucru absolut remarcabil ar fi sa reusesc sa invat totul in propriul meu domeniu de cunoastere. Obtinerea doctoratului va demonstra ca am reusit sa am o cantitate adecvata de cunostinte, desi personal ma voi simti mult prea ignoranta pentru a ma numi expert. Cineva a spus ca "cu cit stii mai mult, cu atit realizezi cit de putin stii". Se pare ca a avut mare dreptate.
Si totusi, cei care se arata cei mai convinsi de argumentele lor sint adeseori si cei care au darul de a ma convinge de ceea ce spun, chiar si cind sint constienta ca nu au dreptate. Auzindu-i, incep sa ma intreb daca n-o fi ceva ce eu nu stiu, si daca nu cumva ei se refera la vreun detaliu pe care eu l-am scapat din vedere. Cind m-am aratat nelamurita de aceste situatii, logodnicul meu a comentat ca multi oameni au o "cunoastere factuala (trivia)", stiu fapte si informatii culese de ici, de colo, si in afara oricarui context. Si pentru ca ei au invatat aceste fapte de care sint interesati in mod personal, le repeta ca adevaruri de nedisputat. E posibil ca aceia care inteleg ce e cunoasterea sa o ofere pe a lor cu mai mult umilinta. Ce as fi putut eu sa ii spun doamnei care afirma cu tarie ieri ca europenii moderni sint "doua parti asiatici si o parte africani"? Ca antropolog, afirmatia m-a facut imediat sa tresar si am gasit-o a fi o simplificare grosolana, daca nu chiar de-a dreptul o greseala. Dar mai apoi m-am intrebat daca nu cumva e la mijloc ceva ce eu nu stiu. Inainte de a ma angaja intr-o polemica cu ea, ar trebui sa cercetez si sa inteleg ce vrea sa spuna doamna respectiva. E posibil sa existe ceva adevar in cuvintele ei, mai ales daca ne gindim din punct de vedere genetic la valurile de populatii migratoare de-a lungul ocuparii de catre oameni a Europei, dar modul in care si-a formulat doamna respectiva afirmatia era prea "factual" pentru a fi mai mult decit "trivia".
Cel mai probabil e ca nu voi mai discuta chestiunea asta cu ea niciodata. Celor mai multi dintre oameni, si in special celor mai galagiosi, nu le place sa ii contrazici, si asta si din cauza ca nu mai stim cum sa purtam o discutie cu gratie. Vrem sa fim agresivi si sa nu cedam nici un pas, pentru a ne simti foarte ofensati cind cineva ne contrazice. Avem "dreptul" la "parerea" noastra, care e prezentat in zilele noastre drept "fapt". Problema este, insa, ca se vorbeste foarte mult despre "drepturi" si cu mult mai putin despre responsabilitatile care vin odata cu privilegiul acestor “drepturi”. Sa te fereasca cel de sus sa sugerezi ca cineva nu a muncit pentru a obtine "cunostintele" prezentate drept fapte mai mult decit cit i-a luat sa citeasca de pe spatele unei cutii de fulgi de porumb (unde sint adeseori prezentate tot felul de "fapte", la categoria "stiati ca?") sau dintr-un roman istoric. Si cum cunoasterea e democratica, rubrica "stiati ca?" e la fel de buna ca un volum seminal de cercetare stiintifica. Sa fi devenit cercetarea inutila?
Eu una nu cred. Faptele sint numai inceputul cunoasterii, care reprezinta, la rindul ei, antrenamentul disciplinat, uneori dureros, al mintii. Unul dintre cei mai mari ginditori ai secolului al XX-lea a spus: "Informatia nu e cunoastere".
Cit despre Einstein, el nu avea prea mare nevoie de cunoastere. O considera prea limitata. Imaginatia, spunea el, e cea mai importanta. Cunoasterea e doar inceputul imaginatiei. Iar imaginatia e singura facultate umana care e cu adevarat democratica. C-un bat si-o piatra oameni de pe peste tot in lume au inventat focul.
Am dat peste acest citat, atribuit lui Stephen Jay Gould, un biolog evolutionist american, pe cind cautam ceva pe Internet. M-a surprins pentru ca si eu gindesc adeseori acelasi lucru. Sint mai mult decit convinsa ca inteligenta, creativitatea si talentul sint distribuite in mod egal tuturor oamenilor. Nu insa si sansa. Si tocmai din aceasta cauza e foarte greu sa respingi opiniile unuia sau altuia numai pe motiv ca provine dintr-un anumit mediu socio-economic, cultural sau etnic asociat cu ideea de "ignoranta", "inapoiere", "lipsa de informare" sau cine stie ce alt stereotip la moda. De asemenea, acelasi motiv ma face, pe mine una, sa cred ca orice e spus cu convingere de cineva trebuie sa fie adevarat.
Dar asta e poate numai naivitatea mea. Am invatat, ca doctorand in stiinte sociale, ca exista pe lume cu mult mai multa cunoastere, ideologie si istorie decit am sa am vreodata privilegiul sa invat. Un lucru absolut remarcabil ar fi sa reusesc sa invat totul in propriul meu domeniu de cunoastere. Obtinerea doctoratului va demonstra ca am reusit sa am o cantitate adecvata de cunostinte, desi personal ma voi simti mult prea ignoranta pentru a ma numi expert. Cineva a spus ca "cu cit stii mai mult, cu atit realizezi cit de putin stii". Se pare ca a avut mare dreptate.
Si totusi, cei care se arata cei mai convinsi de argumentele lor sint adeseori si cei care au darul de a ma convinge de ceea ce spun, chiar si cind sint constienta ca nu au dreptate. Auzindu-i, incep sa ma intreb daca n-o fi ceva ce eu nu stiu, si daca nu cumva ei se refera la vreun detaliu pe care eu l-am scapat din vedere. Cind m-am aratat nelamurita de aceste situatii, logodnicul meu a comentat ca multi oameni au o "cunoastere factuala (trivia)", stiu fapte si informatii culese de ici, de colo, si in afara oricarui context. Si pentru ca ei au invatat aceste fapte de care sint interesati in mod personal, le repeta ca adevaruri de nedisputat. E posibil ca aceia care inteleg ce e cunoasterea sa o ofere pe a lor cu mai mult umilinta. Ce as fi putut eu sa ii spun doamnei care afirma cu tarie ieri ca europenii moderni sint "doua parti asiatici si o parte africani"? Ca antropolog, afirmatia m-a facut imediat sa tresar si am gasit-o a fi o simplificare grosolana, daca nu chiar de-a dreptul o greseala. Dar mai apoi m-am intrebat daca nu cumva e la mijloc ceva ce eu nu stiu. Inainte de a ma angaja intr-o polemica cu ea, ar trebui sa cercetez si sa inteleg ce vrea sa spuna doamna respectiva. E posibil sa existe ceva adevar in cuvintele ei, mai ales daca ne gindim din punct de vedere genetic la valurile de populatii migratoare de-a lungul ocuparii de catre oameni a Europei, dar modul in care si-a formulat doamna respectiva afirmatia era prea "factual" pentru a fi mai mult decit "trivia".
Cel mai probabil e ca nu voi mai discuta chestiunea asta cu ea niciodata. Celor mai multi dintre oameni, si in special celor mai galagiosi, nu le place sa ii contrazici, si asta si din cauza ca nu mai stim cum sa purtam o discutie cu gratie. Vrem sa fim agresivi si sa nu cedam nici un pas, pentru a ne simti foarte ofensati cind cineva ne contrazice. Avem "dreptul" la "parerea" noastra, care e prezentat in zilele noastre drept "fapt". Problema este, insa, ca se vorbeste foarte mult despre "drepturi" si cu mult mai putin despre responsabilitatile care vin odata cu privilegiul acestor “drepturi”. Sa te fereasca cel de sus sa sugerezi ca cineva nu a muncit pentru a obtine "cunostintele" prezentate drept fapte mai mult decit cit i-a luat sa citeasca de pe spatele unei cutii de fulgi de porumb (unde sint adeseori prezentate tot felul de "fapte", la categoria "stiati ca?") sau dintr-un roman istoric. Si cum cunoasterea e democratica, rubrica "stiati ca?" e la fel de buna ca un volum seminal de cercetare stiintifica. Sa fi devenit cercetarea inutila?
Eu una nu cred. Faptele sint numai inceputul cunoasterii, care reprezinta, la rindul ei, antrenamentul disciplinat, uneori dureros, al mintii. Unul dintre cei mai mari ginditori ai secolului al XX-lea a spus: "Informatia nu e cunoastere".
Cit despre Einstein, el nu avea prea mare nevoie de cunoastere. O considera prea limitata. Imaginatia, spunea el, e cea mai importanta. Cunoasterea e doar inceputul imaginatiei. Iar imaginatia e singura facultate umana care e cu adevarat democratica. C-un bat si-o piatra oameni de pe peste tot in lume au inventat focul.
