Drame ce par fără sfârşit. Ani de zile petrecuţi prin tribunale, declaraţii sfâşietoare în fata instanţelor, cărora trebuie să le explici iar şi iar cum ţi-a murit copilul, cum te-ai ales cu o boală necruţătoare doar prin simplul fapt că te-ai internat într-un spital, sau cum ai rămas cu sechele pe viaţă în urma unei intervenţii banale. Apar în presă, tot mai des asemenea drame, ale unor familii care şi-au pierdut copiii în urma unei anestezii sau operaţii banale de amigdalită sau polipi, ori situaţii disperate ale unor pacienţi care au suferit adevărate traume în spital. Sunt tot atâtea situaţii în care medicii sunt acuzaţi de malpraxis, iar de cele mai multe ori, rudele victimelor sunt nemulţumite de soluţionarea cauzei. De ce se discută în ultimul timp atât de des despre malpraxis? În nici un caz pentru că înainte nu ar fi existat asemenea situaţii. Ci pur şi simplu pentru că de la an la an, românii au înţeles în număr tot mai mare că au anumite drepturi iar legislaţia în domeniu este atât de ambiguă încât nemulţumeşte deopotrivă medici şi pacienţi. Pentru că, deşi există o lege care obligă cadrele medicale să încheie anual poliţe de asigurare pentru mapraxis, această obligativitate reprezintă doar încă o modalitate legiferată de îmbogăţire a firmelor de asigurare. În realitate, de ea nu beneficiază, în adevăratul sens al cuvântului, nici medicii, nici pacienţii. De când au început să se încheie aceste poliţe, toţi angajaţii din sistem şi-au plătit primele de asigurare, iar companiile au rămas cu sumele încasate. Doar 7% dintre cazurile de malpraxis medical investigate în ultimii doi ani la nivel naţional s-au soluţionat cu oferirea de despăgubiri, spun specialiştii. Iar drumul spre primirea despăgubirii este pe cât de anevoios, pe atât de lung: media de soluţionare pe cale judecătorească este de 3-5 ani.
Conform celei mai simple definiţii, prin malpraxis se înţelege eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical, soldată cu vătămarea gravă sau chiar moartea unui pacient.
6 medici sancţionaţi de Colegiul Medicilor
Preşedintele Colegiului Medicilor Brăila, dr. Florin Ioan, ne-a precizat că în cursul anului 2008 au fost studiate 11 dosare de jurisdicţie, dintre care 3 autosesizări şi 8 reclamaţii. În urma studierii celor 11 dosare, s-a constatat că 3 au fost nefondate, iar alte 3 au fost cercetate şi nu s-a constatat culpă medicală, nici după rezolvarea contestaţiilor la Bucureşti. După finalizarea cazurilor, în 3 dosare medicii au fost sancţionaţi cu mustrare, într-un dosar cu avertisment şi în 2 dosare cu amenzi, cuantumul acestora fiind între 10 şi 15 milioane. "Este cunoscut cazul copilului decedat în Spitalul Judeţean, după operaţia de amigdalită, în care s-a hotărât aplicarea unei amenzi. Alt caz în care s-a aplicat amendă a fost legat de comportamentul nedeontologic al unui medic. Legat de cazul copilului, aparţinătorii au deschis proces, e în curs de judecare. În funcţie de hotărârea pe care o ia instanţa, se vor plăti nişte daune care vor fi suportate de medic. Acesta este rolul asigurării", a declarat dr. Ioan.
În opinia preşedintelui Colegiului Medicilor Brăila, acuzaţiile de malpraxis ar putea fi evitate dacă medicii ar respecta întocmai codul deontologic şi ar efectua toate procedurile care se impun pentru a salva viaţa pacientului, în funcţie de specificul fiecărui caz în parte. "Dacă ar fi protocoale terapeutice, pe de o parte ar pune medicul în situaţia de a nu mai acţiona conform gândirii lui şi a simptomatologiei pe care o prezintă pacientul. Medicul ar deveni un robot. Pe de altă parte, aceste protocoale terapeutice ar fi bune pentru că obligă medicul să respecte prevederile, să citească şi să aplice în favoarea pacientului, în unele cazuri şi în acelaşi timp şi pacientul ar fi mulţumit sufleteşte că s-a făcut tot ce s-a putut, conform acestor protocoale. Nu întotdeauna poţi să aplici aceste ghiduri aşa cum sunt făcute, după studii ştiinţifice, dar sunt cazuri în care nu poţi să ţii cont de ele literă cu literă, din anumite motive. Fie că nu ai medicamentul respectiv, instrumentarul necesar, dotarea, fie din alte motive. Dacă medicul respectiv a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a salva viaţa pacientului, în condiţiile pe care le-a avut la ora aceea, cu dotarea pe care a avut-o şi s-a soldat cu un eşec, cerând ajutorul tuturor colegilor, de alte specialităţi, atunci nu poate fi acuzat de malpraxis", a afirmat dr. Florin Ioan. Preşedintele Colegiului Medicilor Brăila a recunoscut că una din capcanele în care pot cădea medicii, în special chirurgii, este supraestimarea capacităţii profesionale, din cauza căreia pot avea eşecuri în urma cărora pot fi acuzaţi de malpraxis. "Mai este o altă problemă, aceea că medicii îşi supraestimează capacitatea profesională, vorbesc despre chirurgi. Pentru a nu pica în această capcană şi cazul respectiv să se soldeze cu un eşec, trebuie să ai discernământul necesar să spui «asta se poate face aici, asta nu se poate face aici», fie din cauză că medicul respectiv nu are experienţa necesară, fie că în spitalul respectiv nu există condiţiile necesare din punct de vedere al dotării. Dacă tu te apuci şi faci o asemenea intervenţie şi ai un eşec, atunci poţi fi acuzat de malpraxis. Dacă eşti conştient că trebuie să faci totul aşa cum scrie în codul deontologic, iei legătura cu o clinică universitară care are dotarea necesară, anunţi transportul pacientului respectiv, care se face cu supraveghere până în clinica respectivă şi îi asiguri funcţiile vitale, atunci nu vei fi acuzat niciodată de malpraxis, pentru că ai făcut tot posibilul pentru a salva viaţa pacientului", a spus dr. Ioan.
Nici un pacient despăgubit la Brăila
Legea fixează nişte praguri minime în privinţa sumelor asigurate la care medicii şi unităţile spitaliceşti trebuie să încheie poliţa obligatorie, însă nu specifică limpede instituţia îndrituită să decidă culpa de malpraxis a medicilor: comisiile de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazuri de malpraxis de la nivelul autorităţilor de sănătate publică sau instanţele judecătoreşti. Teoretic, scopul oricărei poliţe de asigurare a răspunderii civile, mai ales a uneia obligatorii prin lege, este acela ca, în cazul unui prejudiciu cauzat de persoana asigurată unui terţ, să se evite costurile judecării la tribunal a cauzei, prin achitarea, de către asigurator, a sumelor cuvenite persoanei păgubite. Numai că firmele de asigurare refuză să plătească până când malpraxisul nu este consfinţit de o decizie definitivă şi irevocabilă a tribunalului, or un proces de malpraxis medical poate dura şi până la cinci ani. În schimb, medicii susţin că este suficientă o decizie de malpraxis din partea comisiilor medicale de specialitate pentru ca firmele de asigurări să fie obligate la plata despăgubirilor. Şi reclamanţii preferă să se adreseze tribunalelor, şi nu comisiilor de malpraxis, pentru a evita plata taxelor piperate de expertiză, de 3.000-4.000 de lei. Ambiguitatea legii, care lasă loc la interpretări, face ca puţini pacienţi să fie despăgubiţi de firmele de asigurări. "La Brăila nu a existat niciun pacient despăgubit, nu am avut cazuri atât de grave încât să necesite hotărârea unei instanţe de a plăti daune. Dar, oricum, aceste asigurări nu acoperă decât daune civile, nu şi daune morale", a subliniat dr. Florin Ioan.
Asigurarea obligatorie de malpraxis ar putea fi negociată
Asigurarea obligatorie de malpraxis a medicilor ar putea fi intermediată de firme de brokeraj, care să obţină condiţii avantajoase pentru asiguraţi, dar şi pentru pacienţi, ne-a precizat dr. Florin Ioan, preşedintele Colegiului Medicilor Brăila. În prezent, toate companiile de asigurări pun în faţa medicilor aceleaşi contracte-tip, nenegociabile, motiv pentru care cadrele medicale nu se asigură decât formal, din obligaţie, la tariful şi suma asigurată minime. Majoritatea cadrelor medicale se asigură pentru limitele de răspundere minime prevăzute de lege pentru calificarea lor profesională, astfel încât prima medie anuală plătită de medici este în medie de 50 de euro, iar în cazul asistenţilor medicali, de 5 euro. Poliţele de malpraxis nu-şi dovedesc utilitatea, de vreme ce nu le oferă medicilor o protecţie reală, iar pacienţilor care se consideră păgubiţi, nu le acoperă solicitările. "Suma plătită de asigurat este de 50 euro, pentru o asigurare de 68.000 euro, care reprezită despăgubirea pentru pacient. Niciodată această sumă nu cred că va putea acoperi cerinţele pacientului sau hotărârea comisiei de judecată care stabileşte valoarea daunelor. Pentru daunele morale, care sunt covârşitoare, nu există nici o asigurare. Trebuie să se ţină cont şi de daunele morale. Recent au apărut nişte firme de brokeraj în asigurări, care se implică în negocieri cu societăţile de asigurări a daunelor ce pot fi cerute şi plătite celui care este păgubit. Este vorba despre o negociere mai avantajoasă pentru asiguraţi. Aceste firme se obligă să intermedieze suma şi daunele care pot fi asigurate, lucru care ar fi avantajos atât pentru medic, cât şi pentru pacient", a declarat dr. Ioan. Asiguratorii refuză să despăgubească eventualele daune morale pe care medicii sunt obligaţi să le plătească pacienţilor prejudiciaţi, în urma sentinţelor judecătoreşti de malpraxis, motivând că valoarea bănească a daunelor morale în astfel de cazuri este foarte greu de cuantificat. În schimb, asigurarea de răspundere civilă a personalului medical faţă de riscul de malpraxis este obligatorie, ceea ce aduce venituri considerabile firmelor de asigurări. "La nivelul judeţului Brăila sunt 531 medici. Toţi sunt obligaţi să se asigure. Sumele de asigurare sunt diferite în funcţie de specialitate, cele mai scumpe fiind specialităţile chirurgicale", a precizat preşedintele Colegiului Medicilor Brăila. Şi asistenţii medicali sunt obligaţi prin lege să încheie contracte de asigurare pentru răspundere civilă profesională, chiar dacă la valori mai mici decât medicii, ceea ce aduce alte sume în "buzunarul" firmelor de asigurări.
Asigurări şi pentru daune morale, după cazul Ciomu
Cel mai cunoscut caz de malpraxis este cel al medicului Naum Ciomu, unde instanţa a decis, printr-o hotarâre definitivă şi irevocabilă, plata sumei 500.000 de euro cu titlu de daună pacientului pe care l-a mutilat. Spitalul Teodor Burghele a fost obligat la plata în solidar a acestei sume. Cum spitalul a fost preluat de municipalitate, Primăria Capitalei va plăti jumătate de milion de euro daune morale pentru greşeala doctorului Ciomu. Cei 500.000 de euro, cât reprezintă valoarea daunelor morale, vor fi plătiţi în tranşe, până în 2011. Săptămâna viitoare, victima doctorului Ciomu va primi prima tranşă, în valoare de 75.000 de euro. Pentru a nu fi obligată Primăria Capitalei să suporte şi plata altor daune morale pentru greşelile doctorilor din spitalele preluate de la Ministerul Sănătăţii, din luna septembrie se vor încheia alte tipuri de asigurări. Până acum, poliţa de asigurare acoperea doar daunele materiale pentru malpraxis. Din toamnă se vor încheia alte poliţe de asigurare care, pe lângă daunele materiale, le vor acoperi şi pe cele morale. Valoarea acestor poliţe va fi însă mult mai mare. Acum, o poliţă de asigurare costă 1.000 de euro de spital. Din septembrie, valoarea va fi probabil de 10.000 de euro.
La Brăila, un singur caz de malpraxis pe rolul instanţei
La Brăila, în prezent, pe rolul instanţelor de judecată se află un singur proces privind culpa medicală, proces care se plimbă de 4 ani între Tribunal şi Judecătorie. Familia copilului în vârstă de 5 ani care nu s-a mai trezit după anestezia efectuată pentru o banală operaţie de polipi a ajuns în faţa instanţei de judecată pentru a-şi căuta dreptatea, după ce iniţial s-a adresat Colegiului Medicilor Brăila şi Colegiului Medicilor din România. În iunie 2008, Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Colegiului Medicilor din România a decis să aplice medicului Aurel Plotogea, cel care a efectuat anestezia, o amendă în cuantum de 1.000 lei, pentru abatere de la bună practică medicală. Considerând că pedeapsa a fost prea blândă, familia Ioniţă s-a adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila şi a făcut plângere împotriva întregii echipe de cadre medicale. În final, anchetatorii au început urmărirea penală numai faţă de medicul anestezist, sub supravegherea căruia a fost transferat băieţelul în secţia de Terapie Intensivă. Dosarul a fost analizat de procurorul criminalist Mircea Ionescu, care a decis scoaterea de sub urmărire penală faţă de dr. Aurel Plotogea sub aspectul infracţiunii de ucidere din culpă. După ce au fost informaţi despre această decizie, părinţii copilului decedat au formulat plângeri împotriva soluţiei dispuse, însă prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, Fănel Mihalcea, a dispus respingerea acestora ca fiind neîntemeiate. Nemulţumită de decizia Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, familia Ioniţă a decis să meargă mai departe şi s-a adresat Judecătoriei Brăila, care a admis plângerea împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală a dr. Aurel Plotogea, proces care se află în prezent pe rol.
Reamintim că pe data de 7 noiembrie 2005, Ionuţ Ioniţă, în vârstă de 4 ani şi 9 luni a fost internat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila pentru a fi supus unei intervenţii chirurgicale de extirpare a polipilor. Băieţelul a fost anesteziat şi operat, însă după ce a fost scos din sala de operaţii nu s-a mai trezit. Medicii s-au chinuit să îl resusciteze, însă băieţelul a decedat.
