Eu, una, nu ma simt nicicum. Daca as fi doar eu, as spune ca am eu o problema. Dar ma uit in jur, la prieteni, la cunostinte, la colegi, starea asta de apatie pare generala. Iar vinovati sint ei, politicienii. Ei ne-au adus in starea asta de nepasare cronica, ei au sadit in noi saminta asta blestemata a neincrederii. Ei ne-au determinat ca atunci cind vorbim de politica sa ne vina in minte un singur cuvint - lehamite.
E suparat Cibu? N-are decit, si-a facut-o cu mina lui. Cele citeva mii de slujbe create prin venirea supermarket-urilor si cele citeva sute de locuri de parcare sau de borduri nu aveau cum sa-i asigure victoria. I-au adus citeva zeci de mii de voturi, dar nu suficient. Mai ales ca a lasat deoparte, ca si cum nici nu ar fi existat, citeva probleme care dor. Cum ar fi cele trei mari cartiere: Chercea, Radu Negru si Brailita, facute praf si pulbere. Locuitorii lor sint un segment important de electorat, culmea, sirguincios, care a inclinat serios balanta si pe care Cibu nu prea l-a bagat in seama. Pentru ei, finalizarea lucrarilor de canalizare, reteaua de apa si asfaltarea erau primordiale, nu "shopping-ul". Ei abia fac fata dughenelor de cartier si cumparaturilor pe datorie. Din praful si mizeria in care traiesc de atitia ani, "marile realizari" nu se vad.
Un alt segment de electorat, la fel de important, care nu a contat prea mult, este cel format din locuitorii cartierelor de blocuri. Pentru ei, cel mai la indemina refugiu in fata arsitei este Parcul Monument. Acesta, insa, arata jalnic. Nici macar in campanie fostul primar nu a simtit nevoia sa-i dea o spoiala, sa reabiliteze o alee, doua, sa repare o banca, sa mai stringa din mormanele de gunoi. Sa fi facut asta macar asa, de ochii soacrei si poate ar fi reusit sa mai stringa citeva sute de voturi. Cu ce a mai gresit fostul primar? Pai, clar in problema ciinilor comunitari, lasind afacerea in miinile lui Horez, care a dovedit ca nu o poate gestiona, dar si in problema curateniei, activitatea firmelor de salubrizare avind mari deficiente. A mai gresit mult tolerind o serie de scandaluri, unele de-a dreptul ilare, in partid dar si in Primarie. Dar, gata, a trecut!
Nu incerc, acum, sa aplic inca o lovitura unui om deja cazut. Departe de mine gindul, mai ales ca, la un moment dat, chiar am crezut in Cibu si, in urma cu patru ani, m-am bucurat pentru victoria lui. Acum, repet, nu ma mai simt nicicum. Nici suparata, nici fericita, nici pentru invins nici pentru invingator. Am trecut, insa, in revista o serie de greseli facute de fostul edil, in ideea lui "Cine are ochi sa vada, iar cine are urechi sa auda". Pentru ca, sa stiti, pentru mine starea asta de apatie nu e deloc confortabila, probabil nici pentru multi dintre dumneavoastra. De aceea mi-as dori ca noua administratie sa invete ceva din greselile predecesorilor. Mi-as dori, de fapt, ca toti politicienii sa ia aminte la ce s-a intimplat acum, iar peste patru ani, macar sa fie capabili sa ne scoata la vot. Sa ne determine sa simtim ceva la anuntarea rezultatelor. Daca nu sa ne bucuram, macar sa avem dorinta si puterea de a injura din rarunchi.