La popa in poarta, e-o pisica moarta; cine-o ride si-o vorbi s-o manince coapta!
Odiseea hoiturilor din fata portii, de linga gard ori din apartamentul vecin pare sa nu aiba sfirsit. Daca pentru unii, versurile propuse la inceputul acestui text sint un bun prilej de gluma, pentru altii sint expresia unei crude, dar mai cu seama urit mirositoare realitati. Iar daca de cadavrele de animale se mai indura cineva si le culege de pe strazi, de ghinionistii oameni carora li se intimpla sa moara singuri, inchisi in apartamente, ori sa se prabuseasca secerati, pe strada, nu se lipeste mina nimanui.
Ieri, citiva braileni din strada Plevnei au identificat sursa unui miros pestilential pe care il indurau de mai bine de doua saptamini, chiar intr-unul din apartamentele blocului in care locuiau. Oamenii au chemat politia si au sperat ca raposatul lor vecin o sa fie luat de acolo si focarul de infectie care le ameninta sanatatea o sa fie stins. Sperantele oamenilor s-au ofilit in fata unor functionari din cadrul primariei care le-au replicat ca la ora 16.00 trebuie sa plece acasa. Asa ca mortu poate sa mai stea o noapte, ca doar nu fuge nicaieri. La peste 30 de grade Celsius nici mirosul nu pleaca nicaieri. Si nici viermii care colcaiau pe trupul batrinului si in preajma lui nu pareau ca au de gind sa plece undeva.
Obiceiul aruncarii pisicii moarte - in acest caz a batrinului mort - de la unul la altul este o practica obisnuita, se pare, in cazuri ca cel din strada Plevnei. Morga a refuzat cadavrul pe motiv ca nu e moarte violenta. Directia de Asistenta Sociala avea program pina la 16.00, iar la spital, mortul fiind mort, e clar ca n-avea ce cauta. Dupa citeva telefoane date de redactorii nostri, asistentii sociali au schimbat placa si au pus-o pe aia cu "avem nevoie de semnatura rudelor pentru a lua cadavrul". Bine, bine. Si daca rudele nu sint de gasit, mortul ar mai sta chiar si 3 saptamini intr-un apartament din centrul orasului? Un an? Un secol?
Nu este prima oara cind, la Braila, se inregistreaza asemenea cazuri. Si de fiecare data, autoritatile o scalda aruncind responsabilitatea dintr-o circa intr-alta, asteptind mereu suturi din partea presei ori telefoane de la primari ori viceprimari pentru a muta cadavrele de sub nasul copiilor, cind, de fapt, lucrurile s-ar putea rezolva extrem de simplu printr-o hotarire de consiliu local care sa stipuleze clar cine si unde ne muta mortii, atunci cind acestia nu au nici o ruda prin preajma. Iar daca situatia este deja reglementata din punct de vedere legal, rezolvarea este si mai simpla: aplicare legii cu promtitudine.
In rest, mortii cu mortii, viii cu viii, nu-i asa?
Odiseea hoiturilor din fata portii, de linga gard ori din apartamentul vecin pare sa nu aiba sfirsit. Daca pentru unii, versurile propuse la inceputul acestui text sint un bun prilej de gluma, pentru altii sint expresia unei crude, dar mai cu seama urit mirositoare realitati. Iar daca de cadavrele de animale se mai indura cineva si le culege de pe strazi, de ghinionistii oameni carora li se intimpla sa moara singuri, inchisi in apartamente, ori sa se prabuseasca secerati, pe strada, nu se lipeste mina nimanui.
Ieri, citiva braileni din strada Plevnei au identificat sursa unui miros pestilential pe care il indurau de mai bine de doua saptamini, chiar intr-unul din apartamentele blocului in care locuiau. Oamenii au chemat politia si au sperat ca raposatul lor vecin o sa fie luat de acolo si focarul de infectie care le ameninta sanatatea o sa fie stins. Sperantele oamenilor s-au ofilit in fata unor functionari din cadrul primariei care le-au replicat ca la ora 16.00 trebuie sa plece acasa. Asa ca mortu poate sa mai stea o noapte, ca doar nu fuge nicaieri. La peste 30 de grade Celsius nici mirosul nu pleaca nicaieri. Si nici viermii care colcaiau pe trupul batrinului si in preajma lui nu pareau ca au de gind sa plece undeva.
Obiceiul aruncarii pisicii moarte - in acest caz a batrinului mort - de la unul la altul este o practica obisnuita, se pare, in cazuri ca cel din strada Plevnei. Morga a refuzat cadavrul pe motiv ca nu e moarte violenta. Directia de Asistenta Sociala avea program pina la 16.00, iar la spital, mortul fiind mort, e clar ca n-avea ce cauta. Dupa citeva telefoane date de redactorii nostri, asistentii sociali au schimbat placa si au pus-o pe aia cu "avem nevoie de semnatura rudelor pentru a lua cadavrul". Bine, bine. Si daca rudele nu sint de gasit, mortul ar mai sta chiar si 3 saptamini intr-un apartament din centrul orasului? Un an? Un secol?
Nu este prima oara cind, la Braila, se inregistreaza asemenea cazuri. Si de fiecare data, autoritatile o scalda aruncind responsabilitatea dintr-o circa intr-alta, asteptind mereu suturi din partea presei ori telefoane de la primari ori viceprimari pentru a muta cadavrele de sub nasul copiilor, cind, de fapt, lucrurile s-ar putea rezolva extrem de simplu printr-o hotarire de consiliu local care sa stipuleze clar cine si unde ne muta mortii, atunci cind acestia nu au nici o ruda prin preajma. Iar daca situatia este deja reglementata din punct de vedere legal, rezolvarea este si mai simpla: aplicare legii cu promtitudine.
In rest, mortii cu mortii, viii cu viii, nu-i asa?
