Dovada ca verdictele de colaborare cu fosta Securitate nu erau definitive este ca acestea puteau fi contestate in orice instanta judecatoreasca din Romania. In multe cauze s-a dat dreptate CNSAS (Mona Musca, de exemplu), iar daca procesul lui Dan Voiculescu-Felix ar merge mai departe, n-ar fi exclus ca instanta sa confirme cindva, la final, ca fostul sef al conservatorilor a facut parte din armata de turnatori ai regimului comunist. Numai ca, din pacate, procesul se va suspenda in lipsa Colegiului, iar Voiculescu, Stanoiu si altii ca ei au posibilitatea astfel sa-si recistige reputatia prin abandonul fortat al CNSAS.
Trebuie adaugat ca legea dupa care functiona incomoda institutie nu a fost perfecta - a recunoscut chiar initiatorul ei, Constantin Ticu Dumitrescu. Drept urmare, scoaterea CNSAS in afara legii dupa mai bine de 7 ani de functionare - taman cind dosarele cele mai grele abia intrasera in custodia Colegiului - are un punct de plecare corect. Acum, pe decizia exagerata a Curtii Constitutionale se bat aceleasi tabere politice pe care le stim de 18 ani: PSD-PRM-PC contra PNL si PD, carora li s-a alaturat UDMR ca satelit al formatiunii de guvernamint. Acestea din urma, cu sprijinul societatii civile, cauta fiecare pe cont propriu un colac de salvare. Ceilalti se fac ca rezolva probleme mai stringente ale tarii. Aflat la putere, Tariceanu s-a trezit servit de magistratii Curtii cu un veritabil ou de aur. Daca va sti sa gestioneze corect criza, atunci are sanse sa-si recupereze o parte din popularitatea pierduta in ultimii trei ani. Altfel, vom continua sa-i caram in spinare - si chiar sa-i descoperim prin Parlament - pe fostii securisti, pe informatorii si colaboratorii lor.