Cine ar imprumuta o suma mare de bani unui necunoscut care, recomandat de alti doi necunoscuti, se jura cu acte-n regula ca in cativa ani va da dublu inapoi? Raspunsul e simplu: nimeni altcineva decat unul teribil de lacom. Un om cu mintea la locul ei nici nu si-ar dori un asemenea castig, nici nu si-ar face planuri pe cateva decenii inainte. Acest sistem ametitor, cel bancar, a zapacit de cap atat categoria lacomilor, compusa dintr-un numar extrem de mic de oameni avuti, cat si categoria "disperatilor", a majoritatii oamenilor saraci care au inteles ca, din ceea ce castiga, nu vor putea niciodata agonisi cat sa nu moara de foame si sa mai si puna ceva de o parte pentru a gusta din "bunatatile" lumii. Este bine si frumos sa dai unei tinere familii o casa, dar este grotesc si cumplit s-o scoti dupa cativa ani din ea si sa-i explici ca-i "criza". Este omenesc sa lasi si pe altul sa traiasca, dandu-i de munca, dar cum este sa-i explici ca, de maine, nu mai poate sa traiasca, ca te-ai razgandit, a intervenit ceva necunoscut, straniu, nu stii de unde vine si nici nu te intereseaza, dar gata, nu mai e loc pentru toata lumea?
Cine are o pasiune arzatoare pentru explicatiile sofisticate, pentru analizele docte emise de grasani imbuibati, pentru indelung studiatele rapoarte facute pe coltul genunchiului, cred ca face o confuzie. Nu politica l-a facut pe om, ci omul a facut politica. Corecta intuitie este aceea ca un singur lucru e clar: de "undeva", nu stim de unde - sau poate stim - se hotaraste cand avem dreptul sa respiram si cand nu, cand avem voie sa mancam si cand nu, cand avem voie sa credem in Dumnezeu si cand nu, cand putem sa murim sau cand trebuie sa ne abtinem de la treaba asta, ca mai avem putin de slugarit. Organizatorii acestei lumi nu au nici convingeri politice, nici economice, nici culturale, nici religioase, iar noi, popor din coada Europei, stim bine asta.
Deja a inceput canibalismul social. Din primavara va fi un adevarat festin. Cine va manca pe cine? Iammi, iammi!