Trăim vremuri amuzant de triste. Nu trece o zi fără să vedem măcar un om care vorbeşte singur pe stradă. Ăia cu căşti în urechi sau cu hands-free nu se pun, e piua 20. Brăilenii au început să o ia razna nu de ieri, de azi, ci de vreo 25 de ani, de când s-a spart conducta cu capitalism original, importat din Rusia de nea Nelu Iliescu.
De asta vă zic că nu m-aş apuca să râd de băiatul ăla care miercurea trecută s-a urcat pe un stâlp, în zona Piaţa Mare. Unii s-au grăbit să facă mişto de Cristi Botu (aşa se numeşte brăileanul care s-a urcat pe stâlp) că e nebun, că trebuia lăsat să se arunce în cap, că ce tot atâta agitaţie şi mobilizare din partea pompierilor pentru un “diliu” care probabil nu-i în toate minţile.
Serios? Dar de când “nebunii” şi, în general, persoanele cu probleme (cu dizabilităţi) nu mai sunt problema societăţii? De când am ajuns noi, ăştia aşa-zis sănătoşi la cap, să decidem cine merită să trăiască şi cine trebuie lăsat să moară?
Iniţial am zis că e glumă atunci când am citit că Cristi Botu, tipul care s-a urcat pe stâlpul din Piaţa Mare, nu cere nimic. El nu voia nici să vină primarul Dragomir ca să îi dea casă, nici să apară Pamela Anderson ca să o vadă în carne şi oase. Pur şi simplu, Cristi Botu cerşea atenţie. Voia şi el să stea de vorbă cu mai mult de un om. Şi aceia să nu înceapă să îl facă boschetar, să îl alunge, să îi zică “marş, mă, nebunule!”. E adevărat, la faţa locului au venit mai mult de două persoane, cât probabil ar fi vrut Cristi Botu să vadă, pentru că pe lângă curioşii de serviciu au apărut şi pompierii.
Cristi Botu a coborât în cele din urmă de pe stâlp şi cred că fost amendat pentru tulburarea liniştii publice. Că el nu va plăti amenda, că nu are bani nici să treacă strada, este un fapt care nu mai trebuie demonstrat.
Problema este ce face societatea cu Cristi şi cu cei ca el, care se simt stingheri în viaţa lor şi care se foiesc de colo-colo precum peştii în acvariu. Nu este prima dată când Cristi Botu urcă pe un stâlp/gard/ clădire şi ameninţă că se sinucide. Ultima dată a şi căzut, din greşeală, într-un tomberon, semn că are vreo 9 vieţi ca pisicile. Păi, dacă societatea nu este în stare să aibă grijă de cei aşa-zis întregi la minte, să le ofere condiţii decente de trai, e logic că pe alde Cristi Botu nu va da niciodată nici 2 bani. (Diliu ZAMFIRESCU)
