S-a intimplat asa: in loc sa iau avionul de Londra pentru Tigul de Carte, am luat rapidul de Timisoara si am ajuns la Tirgul de Carte Gaudeamus din Craiova. Ei, ma alint, pentru ca avionul ar fi plecat simbata 4 martie, iar deplasarea la Craiova oricum era in plan.
N-am mai fost de vreo zece-cincisprezece ani la Craiova. Iar singurele impresii pe care le aveam despre oras erau si mai vechi, de la inceputul anilor '80 cind, tinar stagiar la Slobozia, faceam dese deplasari in capitala Olteniei
De data asta n-am inteles mare lucru din oras. Vazut din tren, din taxi, Craiova mi-a aparut ca un oras in (re)constructie. Mi-a parut ceva neterminat, in curs de amenajare. Dar poate a fost doar o impresie de om care, in loc sa bata orasul pe jos, l-a zarit prin geamurile mijloacelor de transport.
Tirgul a fost subtire. si mi-a parut ca asa cum sefistii se pling ca nu au reviste, iar cind apare una n-o cumpara, se pling ca nu apar carti SF, iar cind apar nu le cumpara... tot asa si cititorii care ii invidiaza pe bucuresteni ca doar la Bucuresti se intimpla tirguri de carte: cind le au in propriul lor oras, ei bine, stau acasa. Lume putina in foaierul Teatrului National Marin Sorescu. E drept, putine si editurile expozante. Am remarcat Grupul Corint, cu un stand serios, prezentindu-se la un nivel profesionist. De la RAO ma asteptam la mai mult de citeva rafturi, nu mai mari de cit ar putea fi o biblioteca particulara. La intrare, Humanitas, impozant, cu afisele directorului pe pereti... Dar, la o privire mai atenta, am descoperit ca nu toate rafturile apartineau editurii domnului Liiceanu: lipite de acestea erau si altele gazduind carti de la Porlirom, Trei, Egmont... N-am prea inteles povestea: parca era un cartel editorial. Din nou, poate a fost doar o impresie (gresita).
Lansarea volumului Sharia de Roxana Brinceanu (Editura Tritonic, 2005) a fost unicul moment in care s-a vazut ca acolo era un tirg de carte (in afara de prezenta lui Paul Daian si a trompetei sale; mai putin cocosul - sau gaina? -). Nu foarte multa lume - dar destula -, si 90% cumparatori. S-au vindut aproape toate exemplarele disponibile.
Iar Roxana a stralucit - cu emotie, dar si cu constiinta valorii de sine.
Cea mai nostima amintire: la sfirsitul evenimentului, ma retrag cu autoarea intr-un restaurant unde ne dadusem intilnire cu Dodo Nita care n-a ajuns la lansare fiind - evident! - la... Bucuresti in acea zi. Trece sfertul de ora, trece jumatatea... Dodo nimic. Il sun. Nimic. Cind nu mai speram sa ne vedem, ma suna el. "Ce faci, unde esti?" "La restaurant, dupa cum ne-am inteles." "Unde la restaurant, eu sint aici de aproape o ora si nu te-am vazut intrind." Tot vorbind, ma intorc si il vad pe Dodo, la o masa in spatele meu, vorbind (cu mine) la telefon. Din bucuriile telefoniei mobile.
A doua zi dimineata am parasit Craiova, fara sa stiu mai multe despre ea decit la ora sosirii.
Dar am lansat o carte, am reusit sa ma vad cu Dodo Nita si Victor Martin (care mi-a dat ultimele lui carti, plus un roman nou spre publicare la Tritonic), i-am trimis pachetul cu carti si reviste lui Mircea Oprita (Dodo Nita urma sa plece in aceeasi seara la Budapesta pentru a participa la un salon de banda desenata).
Saptamina asta avem tirg la Bucuresti. A venit primavara!
N-am mai fost de vreo zece-cincisprezece ani la Craiova. Iar singurele impresii pe care le aveam despre oras erau si mai vechi, de la inceputul anilor '80 cind, tinar stagiar la Slobozia, faceam dese deplasari in capitala Olteniei
De data asta n-am inteles mare lucru din oras. Vazut din tren, din taxi, Craiova mi-a aparut ca un oras in (re)constructie. Mi-a parut ceva neterminat, in curs de amenajare. Dar poate a fost doar o impresie de om care, in loc sa bata orasul pe jos, l-a zarit prin geamurile mijloacelor de transport.
Tirgul a fost subtire. si mi-a parut ca asa cum sefistii se pling ca nu au reviste, iar cind apare una n-o cumpara, se pling ca nu apar carti SF, iar cind apar nu le cumpara... tot asa si cititorii care ii invidiaza pe bucuresteni ca doar la Bucuresti se intimpla tirguri de carte: cind le au in propriul lor oras, ei bine, stau acasa. Lume putina in foaierul Teatrului National Marin Sorescu. E drept, putine si editurile expozante. Am remarcat Grupul Corint, cu un stand serios, prezentindu-se la un nivel profesionist. De la RAO ma asteptam la mai mult de citeva rafturi, nu mai mari de cit ar putea fi o biblioteca particulara. La intrare, Humanitas, impozant, cu afisele directorului pe pereti... Dar, la o privire mai atenta, am descoperit ca nu toate rafturile apartineau editurii domnului Liiceanu: lipite de acestea erau si altele gazduind carti de la Porlirom, Trei, Egmont... N-am prea inteles povestea: parca era un cartel editorial. Din nou, poate a fost doar o impresie (gresita).
Lansarea volumului Sharia de Roxana Brinceanu (Editura Tritonic, 2005) a fost unicul moment in care s-a vazut ca acolo era un tirg de carte (in afara de prezenta lui Paul Daian si a trompetei sale; mai putin cocosul - sau gaina? -). Nu foarte multa lume - dar destula -, si 90% cumparatori. S-au vindut aproape toate exemplarele disponibile.
Iar Roxana a stralucit - cu emotie, dar si cu constiinta valorii de sine.
Cea mai nostima amintire: la sfirsitul evenimentului, ma retrag cu autoarea intr-un restaurant unde ne dadusem intilnire cu Dodo Nita care n-a ajuns la lansare fiind - evident! - la... Bucuresti in acea zi. Trece sfertul de ora, trece jumatatea... Dodo nimic. Il sun. Nimic. Cind nu mai speram sa ne vedem, ma suna el. "Ce faci, unde esti?" "La restaurant, dupa cum ne-am inteles." "Unde la restaurant, eu sint aici de aproape o ora si nu te-am vazut intrind." Tot vorbind, ma intorc si il vad pe Dodo, la o masa in spatele meu, vorbind (cu mine) la telefon. Din bucuriile telefoniei mobile.
A doua zi dimineata am parasit Craiova, fara sa stiu mai multe despre ea decit la ora sosirii.
Dar am lansat o carte, am reusit sa ma vad cu Dodo Nita si Victor Martin (care mi-a dat ultimele lui carti, plus un roman nou spre publicare la Tritonic), i-am trimis pachetul cu carti si reviste lui Mircea Oprita (Dodo Nita urma sa plece in aceeasi seara la Budapesta pentru a participa la un salon de banda desenata).
Saptamina asta avem tirg la Bucuresti. A venit primavara!
