L-am auzit saptamina trecuta pe Calin Popescu Tariceanu, declarind ca, pentru Romania, nu mai este o problema coruptia. Sigur, declaratia a fost facuta in contextul aderarii Romaniei la UE. Dar chiar si asa afirmatia primului ministru este hazardata. In primul rind, cu toata siguranta afisata de presedintele Traian Basescu in ceea ce priveste data aderarii tarii noastre, ziarul "Adevarul" titra, ieri, ca din cauza Bulgariei nu e sigur ca Romania va face acest pas hotaritor la 1 ianuarie 2007. Mai precis, coruptia si criminalitatea organizata, fata de care Guvernul de la Sofia n-a fost in stare sa ia masuri hotarite, s-ar putea sa determine aminarea cu un an a aderarii Bulgariei. In acest context, Romania e pe muchie: ori va adera singura la 1 ianuarie 2007, ori impreuna cu Bulgaria in 2008, varianta aderarii celor doua tari laolalta la inceputul anului viitor fiind, la acest moment, destul de improbabila. In al doilea rind, nu poti face afirmatia ca in Romania coruptia nu mai pune probleme. Este foarte adevarat ca s-au facut pasi importanti, cel putin din punct de vedere legislativ, pe linia combaterii coruptiei si a criminalitatii organizate. Este foarte adevarat ca s-au inregistrat niste succese notabile, constind, in principal, in inceperea urmaririi penale fata de persoane importante, de neatins pina acum, gen Adrian Nastase, Dan Ioan Popescu, Ovidiu Tender, Dinu Patriciu si altii. Dar de aici si pina la o condamnare definitiva mai este cale lunga. Si tare mi-e teama ca dupa aceasta perioada de arestari si procese televizate va urma o perioada neagra de achitari, ceea ce va lovi zdrobitor in credibilitatea procurorilor, dar si in cea a justitiei. Totodata, cred ca nici macar un procent de 1% din retelele de trafic de persoane si crima organizata la nivel national n-a fost eradicat prin actiunile in forta ale Politiei si Parchetului. Si asta si datorita unor magistrati sau politisti patati inca activi in sistem, deci coruptiei care pina la a fi mare, a fost mica. Or, prin ce s-a intimplat pina acum abia de s-au tulburat apele la cel mai inalt nivel. Cu alte cuvinte, pina ce curatenia va ajunge in toate structurile din teritoriu este cale lunga. Atit de lunga incit procesul nu se va incheia pe timpul actualei guvernari. Cu certitudine este nevoie de continuarea acestei politici de deratizare si dupa alegerile viitoare. In al treilea rind, daca s-au facut pasi importanti in domeniul combaterii coruptiei si a criminalitatii organizate, precum si a reformarii sistemului judiciar romanesc, meritul este aproape exclusiv al Monicai Macovei. Aproape exclusiv pentru ca, de exemplu, Traian Basescu a avut taria s-o numeasca pe Macovei, un activist in zona societatii civile, fara veleitati politice, in fruntea unuia dintre cele mai importante ministere ale momentului: Ministerul Justitiei. Ce-i drept, politicienii, nu numai cei din opozitie, ci si cei din arcul guvernamental, inclusiv presedintele Traian Basescu, au dat de-a lungul timpului destule semne ca nu le pica bine intransigenta, hotarirea si curajul ministrului Justitiei, dar n-au ce face. N-au ce face deoarece Monica Macovei este deocamdata cel mai performant ministru, apreciat astfel atit de sondajele din tara, cit si de organismele internationale. Si actuala coalitie guvernamentala nu poate sa-i sape groapa Monicai Macovei daca vrea sa-si aroge meritele aderarii Romaniei la UE, de la 1 ianuarie 2007. In realitate, ar trebui sa fim constienti cu totii ca, de fapt, toate guvernele postdecembriste au avut cite un rol mai mic sau mai mare in acest proces. Cu siguranta, insa, rolul decisiv ii apartine actualului ministru al Justitiei si tuturor magistratilor care au inteles, in sfirsit, ca politicienii nu le pot lua ceea ce Constitutia le-a dat: independenta.
