Mihai Eminescu este aniversat la Muzeul Brailei maine, incepand cu ora 18.00, printr-o serie de manifestari care il au in prim plan pe poetul national. Va fi prezentata cartea "Dictionarul limbajului poetic eminescian", volum coordonat de prof. univ. dr. Dumitru Irimia de la Iasi, care va sustine si o conferinta cu tema "Mihai Eminescu". Va mai fi lansata cartea "Focul verde" de Ioana Cosereanu si se va vernisa expozitia de grafica "Oricate stele..." realizata de Centrul National de Studii "Mihai Eminescu", Ipotesti - Botosani. In finalul evenimentul vor fi decernate premiile concursului pentru elevi "Personalitatea lui Mihai Eminescu in cultura romana", editia a X-a. Toate aceste actiuni sunt coordonate de directorul adjunct al Muzeului Brailei, conf. univ. dr. Zamfir Balan, care a acordat cu aceasta ocazie un interviu ziarului nostru.
"Concursul este o realitate prin care multi elevi au trecut cu folos"
- Concursul "Mihai Eminescu" este la a zecea editie. Cum ati initiat acest concurs?
- Organizarea unui concurs pe aceasta tema m-a preocupat de multa vreme, dar la un moment dat a existat un lucru important. Am citit ca "Luceafarul" aparuse pentru prima data la Braila si nu in "Convorbiri literare", asa cum se stia din orice manual de scoala. Am inceput sa urmaresc aspectul acesta de istorie literara. Lucrurile s-au confirmat si de aici a mai fost un pas pina la ideea de a publica aceasta versiune a "Luceafarului", care a aparut intr-o revista braileana, "Dunarea", cu cateva zile inainte de "Convorbiri literare".
- Cum de s-a intamplat asa ceva?
- Este o poveste interesanta legata de Giuvara, cel care a publicat textul lui Eminescu in "Dunarea". La un moment dat relatia lui Giuvara cu Macedoski a devenit foarte tensionata si Giuvara a vrut sa-i arate lui Macedonski ca exista un poet care scrie cu mult mai bine decat el. A fost un fel de replica la adresa lui Macedonski si a publicat "Luceafarul" chiar cu o notita explicativa. Consider ca elevul ar trebui sa stie toate aceste lucruri daca este preocupat de istoria literara. Elevii trebuie sa stie ca "Luceafarul" a fost publicat pentru prima data in revista "Dunarea", la Braila, si nu in "Convorbiri literare", la Iasi.
- Si dupa zece ani, elevii ce invata la scoala?
- Ca a fost publicat pentru prima data in "Convorbiri literare".
- Cum ar putea fi rezolvata aceasta chestiune?
- Este vorba de autori de manuale, de autori de istorie literara care ar trebui sa tina cont de aceste informatii, este o chestiune de documentare. Eu am spus-o de fiecare data cand am vorbit in fata unei adunari. Chestiunea ramane acum in tabara istoricilor literari, a autorilor de istorii literare si a autorilor de manuale, care vor fi la un moment dat nevoiti sa respecte un adevar istoric.
"Sunt foarte multe lucrari fara diacritice si confuziile pot fi foarte mari"
- In cei 10 ani de concurs, ati descoperit in lucrari elemente de originalitate?
- Au fost si lucruri originale. Cand ne referim la interpetare de text, la eseu, e destul de complicat si dificil sa te manifesti ca un interpret original. Cand e vorba de creatie, am avut lucrari premiate cu toata inima.
- Acesti copii au confirmat mai tarziu?
- Aici este o mare problema. De regula, copiii talentati ajung sa cedeze sub presiunea diverselor preocupari, a altor lucruri care intervin in viata lor scolara si, daca nu sunt insotiti fie de un profesor sau un tutore in materie de creatie, se pierd. Am avut regrete din acest punct de vedere. Erau eleve de clasa a V-a, a VI-a, a VII-a, pe care le-am urmarit ani la rand in acest concurs, au avut rezultate foarte bune, dupa care la liceu au disparut. Fie nu au mai avut preocupari, fie nu i-a mai insotit nimeni pe acest drum.
- De ce in Romania nu exista facultati de scriitori, asa cum sunt in SUA?
- N-as sti sa raspund la intrebarea asta. Este o chestiune de initiativa, de administratie, tine de felul in care un minister se gandeste sa faca asa ceva. Ma tem ca, pe undeva, ecourile fostei scoli de literatura, care a fost sub egida PCR, fac mai greu de sustinut o asemenea idee la acest moment. In America stiu ca exista astfel de scoli in care sa-l inveti pe om sa scrie. La noi e mai putin incetatenita ideea de scriitor de meserie. Pentru romani a scrie este ceva ca un hobby caruia i se poate da curs in afara unei meserii. In Romania este greu sa traiesti ca scriitor, din scris. Dincolo, lucrurile stau altfel. Exista o industrie intreaga si o carte este un produs literar care se comporta ca atare. La noi aceasta meserie nu-ti asigura un trai decent.
- In lucrarile pe care le-ati citit in cei zece ani de concurs, ati intilnit greseli gramaticale?
- Cand e vorba de un concurs de creatie literara sau eseu, participantii sunt cei care stapanesc parghiile exprimarii in limba romana. E de la sine inteles pentru participanti sa nu se apuce de scris daca simt ca nu stapanesc limba romana. Cele mai multe greseli sunt accidentale, majoritatea lucrarilor au si girul unor profesori si eventualele greseli mai sunt eliminate. Dar nu aceasta este problema cea mai mare, ci faptul ca internetul, care a intrat initial cu soft de limba romana, i-a obligat pe elevi sa scrie fara diacritice si nu mai este limba romana. Sunt foarte multe lucrari fara diacritice si confuziile pot fi foarte mari.
- Nu se depuncteaza?
- Am incercat si aceasta varianta, dar daca nu anunti initial ca vor fi depunctati daca nu folosesc diacritice, nu e in regula apoi sa-i depunctezi. Aceasta conditie o vom introduce in regulament pentru anul viitor.
Casa Panait Istrati - loc de dispute idelogice si itinerarii spirituale
- Casa Panait Istrati a intrat in restaurare?
- Casa Panait Istrati este in restaurare si va reintra in circuitulul muzeal. Nu este chiar casa in care a locuit Istrati, dar scriitorul a agreat foarte mult acel loc. Daca ar fi sa insiruim toate adresele pe unde a locuit Istrati am avea un numar impresionant de placi memoriale.
- Cum va fi organizata?
- Ea va pastra reteta unei case memoriale, in sesul ca va avea o expozitie de baza, in care publicul va putea sa gaseasca tot ceea ce a tinut de universul scriitorului. Dincolo de asta ne gandim la o pondere a activitatilor interactive mult mai mari. Vom incerca sa facem din locul acela un loc mai dinamic in sensul preocuparilor literare, poate si al disputelor de ordin social, ideologic. Se stie ca Istrati a fost cand la stanga, cand la dreapta, cautandu-si un drum anume. Sunt cateva scrieri care pot provoca discutii aprinse, dar poate fi si un loc al calatoriilor culturale. Se pot construi ititnerarii spirituale in dialogul cu cititorii. Casa va fi gata probabil peste doi ani.
"Concursul este o realitate prin care multi elevi au trecut cu folos"
- Concursul "Mihai Eminescu" este la a zecea editie. Cum ati initiat acest concurs?
- Organizarea unui concurs pe aceasta tema m-a preocupat de multa vreme, dar la un moment dat a existat un lucru important. Am citit ca "Luceafarul" aparuse pentru prima data la Braila si nu in "Convorbiri literare", asa cum se stia din orice manual de scoala. Am inceput sa urmaresc aspectul acesta de istorie literara. Lucrurile s-au confirmat si de aici a mai fost un pas pina la ideea de a publica aceasta versiune a "Luceafarului", care a aparut intr-o revista braileana, "Dunarea", cu cateva zile inainte de "Convorbiri literare".
- Cum de s-a intamplat asa ceva?
- Este o poveste interesanta legata de Giuvara, cel care a publicat textul lui Eminescu in "Dunarea". La un moment dat relatia lui Giuvara cu Macedoski a devenit foarte tensionata si Giuvara a vrut sa-i arate lui Macedonski ca exista un poet care scrie cu mult mai bine decat el. A fost un fel de replica la adresa lui Macedonski si a publicat "Luceafarul" chiar cu o notita explicativa. Consider ca elevul ar trebui sa stie toate aceste lucruri daca este preocupat de istoria literara. Elevii trebuie sa stie ca "Luceafarul" a fost publicat pentru prima data in revista "Dunarea", la Braila, si nu in "Convorbiri literare", la Iasi.
- Si dupa zece ani, elevii ce invata la scoala?
- Ca a fost publicat pentru prima data in "Convorbiri literare".
- Cum ar putea fi rezolvata aceasta chestiune?
- Este vorba de autori de manuale, de autori de istorie literara care ar trebui sa tina cont de aceste informatii, este o chestiune de documentare. Eu am spus-o de fiecare data cand am vorbit in fata unei adunari. Chestiunea ramane acum in tabara istoricilor literari, a autorilor de istorii literare si a autorilor de manuale, care vor fi la un moment dat nevoiti sa respecte un adevar istoric.
"Sunt foarte multe lucrari fara diacritice si confuziile pot fi foarte mari"
- In cei 10 ani de concurs, ati descoperit in lucrari elemente de originalitate?
- Au fost si lucruri originale. Cand ne referim la interpetare de text, la eseu, e destul de complicat si dificil sa te manifesti ca un interpret original. Cand e vorba de creatie, am avut lucrari premiate cu toata inima.
- Acesti copii au confirmat mai tarziu?
- Aici este o mare problema. De regula, copiii talentati ajung sa cedeze sub presiunea diverselor preocupari, a altor lucruri care intervin in viata lor scolara si, daca nu sunt insotiti fie de un profesor sau un tutore in materie de creatie, se pierd. Am avut regrete din acest punct de vedere. Erau eleve de clasa a V-a, a VI-a, a VII-a, pe care le-am urmarit ani la rand in acest concurs, au avut rezultate foarte bune, dupa care la liceu au disparut. Fie nu au mai avut preocupari, fie nu i-a mai insotit nimeni pe acest drum.
- De ce in Romania nu exista facultati de scriitori, asa cum sunt in SUA?
- N-as sti sa raspund la intrebarea asta. Este o chestiune de initiativa, de administratie, tine de felul in care un minister se gandeste sa faca asa ceva. Ma tem ca, pe undeva, ecourile fostei scoli de literatura, care a fost sub egida PCR, fac mai greu de sustinut o asemenea idee la acest moment. In America stiu ca exista astfel de scoli in care sa-l inveti pe om sa scrie. La noi e mai putin incetatenita ideea de scriitor de meserie. Pentru romani a scrie este ceva ca un hobby caruia i se poate da curs in afara unei meserii. In Romania este greu sa traiesti ca scriitor, din scris. Dincolo, lucrurile stau altfel. Exista o industrie intreaga si o carte este un produs literar care se comporta ca atare. La noi aceasta meserie nu-ti asigura un trai decent.
- In lucrarile pe care le-ati citit in cei zece ani de concurs, ati intilnit greseli gramaticale?
- Cand e vorba de un concurs de creatie literara sau eseu, participantii sunt cei care stapanesc parghiile exprimarii in limba romana. E de la sine inteles pentru participanti sa nu se apuce de scris daca simt ca nu stapanesc limba romana. Cele mai multe greseli sunt accidentale, majoritatea lucrarilor au si girul unor profesori si eventualele greseli mai sunt eliminate. Dar nu aceasta este problema cea mai mare, ci faptul ca internetul, care a intrat initial cu soft de limba romana, i-a obligat pe elevi sa scrie fara diacritice si nu mai este limba romana. Sunt foarte multe lucrari fara diacritice si confuziile pot fi foarte mari.
- Nu se depuncteaza?
- Am incercat si aceasta varianta, dar daca nu anunti initial ca vor fi depunctati daca nu folosesc diacritice, nu e in regula apoi sa-i depunctezi. Aceasta conditie o vom introduce in regulament pentru anul viitor.
Casa Panait Istrati - loc de dispute idelogice si itinerarii spirituale
- Casa Panait Istrati a intrat in restaurare?
- Casa Panait Istrati este in restaurare si va reintra in circuitulul muzeal. Nu este chiar casa in care a locuit Istrati, dar scriitorul a agreat foarte mult acel loc. Daca ar fi sa insiruim toate adresele pe unde a locuit Istrati am avea un numar impresionant de placi memoriale.
- Cum va fi organizata?
- Ea va pastra reteta unei case memoriale, in sesul ca va avea o expozitie de baza, in care publicul va putea sa gaseasca tot ceea ce a tinut de universul scriitorului. Dincolo de asta ne gandim la o pondere a activitatilor interactive mult mai mari. Vom incerca sa facem din locul acela un loc mai dinamic in sensul preocuparilor literare, poate si al disputelor de ordin social, ideologic. Se stie ca Istrati a fost cand la stanga, cand la dreapta, cautandu-si un drum anume. Sunt cateva scrieri care pot provoca discutii aprinse, dar poate fi si un loc al calatoriilor culturale. Se pot construi ititnerarii spirituale in dialogul cu cititorii. Casa va fi gata probabil peste doi ani.
