Nu stiu ce va decide azi Guvernul in privinta indemnizatiei de crestere a copilului, daca va ramine la nivelul de 600 de lei pentru toate mamele, daca va acorda 85% din veniturile din ultimele 12 luni ori daca va decide sa acorde 85% din venituri, dar pina la un anumit nivel - trei salarii medii pe economie. Un lucru este cert: exista o lege care spune ca de la 1 ianuarie indemnizatia de crestere a copilului trebuie sa fie egala ori cu 600 de lei, ori cu 85% din venituri, indiferent de cit de mare este suma rezultata. Este o lege votata in Parlament, culmea, de toate partidele care se afla acum la Putere. Ceea ce ar face acum Guvernul, daca va dori sa modifice aceasta lege, va fi sa emita o ordonanta de urgenta, care sa modifice legea. Atacata in instanta, sint convins ca ordonanta va ajunge la cosul de gunoi al Justitiei, iar cine va deschide actiune va cistiga - o lege fiind superioara unei banale ordonante de urgenta. Din pacate, nu toate mamele se vor duce sa se judece cu Guvernul, iar deciziile instantei vor fi aplicate doar individual.
Nu stiu daca legea cu privire la indemnizatia de crestere a copilului este una perfecta, dar este una corecta. Aplicarea unei indemnizatii egale pentru toata lumea, cum s-a practicat pina acum, nu este o masura echitabila. Multi vor spune ca, de fapt, copiii sint egali si ca aceasta indemnizatie ar trebui sa fie egala. Sincer, e o conceptie falsa: in primul rind, indemnizatia nu este pentru copii, ci pentru mame. Pentru copii, se acorda o alocatie, egala pentru toata lumea. Dar, in definitiv, asta cu egalitatea intre toti copiii si toate mamele este din start o idee utopica, pur comunista. Doar acolo exista egalitarism, dar si ala doar teoretic. Nicaieri nu poate exista o astfel de egalitate, sansele fiecaruia depinzind de o gramada de factori: de la mostenirea genetica la educatia parintilor, de la nivelul de trai al acestora la pregatirea lor profesionala si tot asa.
In acordarea unei indemnizatii de 85% din salariul mamei nu este vorba de inechitate. Putini vorbesc despre adevarata problema pe care aceasta lege ar putea-o rezolva, daca ar ramine nemodificata de Guvern: despre rata natalitatii si despre cum va arata viitorul acestei tari. Sa fim seriosi, o indemnizatie de 600 de lei pentru toata lumea nu face decit sa perpetueze o situatie grava, de care ne vom lovi cu totii in viitor. Mai exact, familiile educate, femeile destepte, care au invatat si au muncit foarte mult pentru a avea o meserie mai buna si un salariu peste minimul pe economie vor continua sa nu faca decit maxim un copil. Si asta pentru ca nu le va conveni sa stea acasa cu 600 de lei, cind ele cistiga 1.500 sau 2.000 de lei, de exemplu. Nu mai spunem ca la un astfel de venit ele contribuie cu sume mult mai mari la bugetul asigurarilor sociale, dar astfel de familii se vor lovi de cheltuielile zilnice, de ratele facute la banca pe 10 sau 30 de ani, chiar pentru a-si cumpara o casa si care nu vor se vor putea descurca dintr-o data cu doar 600 de lei. Nu vorbesc despre femeile de cariera, care cistiga mii de euro pe luna si care, chiar daca ar primi o indemnizatie egala cu salariul tot nu vor dori sa stea acasa mai mult de citeva luni. Dar ma refer la clasa medie, la femeile care cistiga citeva sute de euro si care ar face copii si ar sta cu ei acasa, pentru ca nu si-ar permite o bona. Desigur, vor spune altii, de ce unele femei sa se descurce cu 600 de lei? Pai, pentru ca inseamna mai mult decit salariul minim net pe economie si pentru ca atit le este nivelul de salarizare al meseriei si al educatiei pe care o au. Pentru asta nu sint vinovate femeile care cistiga 2.000 de lei pe luna. Pina la urma, acordarea unei indemnizatii fixe de 600 de lei nu le va stimula decit pe femeile care cistiga minimul pe economie sa faca in continuare copii, asa cum se intimpla si acum. Nu mai vorbesc de familiile care nu muncesc nicaieri, care traiesc din ajutoare sociale si cersetorie si care fac copii doar pentru a le bea alocatia. Sincer, cam ce Romanie ne dorim sa avem peste 20-30 de ani?
Nu stiu daca legea cu privire la indemnizatia de crestere a copilului este una perfecta, dar este una corecta. Aplicarea unei indemnizatii egale pentru toata lumea, cum s-a practicat pina acum, nu este o masura echitabila. Multi vor spune ca, de fapt, copiii sint egali si ca aceasta indemnizatie ar trebui sa fie egala. Sincer, e o conceptie falsa: in primul rind, indemnizatia nu este pentru copii, ci pentru mame. Pentru copii, se acorda o alocatie, egala pentru toata lumea. Dar, in definitiv, asta cu egalitatea intre toti copiii si toate mamele este din start o idee utopica, pur comunista. Doar acolo exista egalitarism, dar si ala doar teoretic. Nicaieri nu poate exista o astfel de egalitate, sansele fiecaruia depinzind de o gramada de factori: de la mostenirea genetica la educatia parintilor, de la nivelul de trai al acestora la pregatirea lor profesionala si tot asa.
In acordarea unei indemnizatii de 85% din salariul mamei nu este vorba de inechitate. Putini vorbesc despre adevarata problema pe care aceasta lege ar putea-o rezolva, daca ar ramine nemodificata de Guvern: despre rata natalitatii si despre cum va arata viitorul acestei tari. Sa fim seriosi, o indemnizatie de 600 de lei pentru toata lumea nu face decit sa perpetueze o situatie grava, de care ne vom lovi cu totii in viitor. Mai exact, familiile educate, femeile destepte, care au invatat si au muncit foarte mult pentru a avea o meserie mai buna si un salariu peste minimul pe economie vor continua sa nu faca decit maxim un copil. Si asta pentru ca nu le va conveni sa stea acasa cu 600 de lei, cind ele cistiga 1.500 sau 2.000 de lei, de exemplu. Nu mai spunem ca la un astfel de venit ele contribuie cu sume mult mai mari la bugetul asigurarilor sociale, dar astfel de familii se vor lovi de cheltuielile zilnice, de ratele facute la banca pe 10 sau 30 de ani, chiar pentru a-si cumpara o casa si care nu vor se vor putea descurca dintr-o data cu doar 600 de lei. Nu vorbesc despre femeile de cariera, care cistiga mii de euro pe luna si care, chiar daca ar primi o indemnizatie egala cu salariul tot nu vor dori sa stea acasa mai mult de citeva luni. Dar ma refer la clasa medie, la femeile care cistiga citeva sute de euro si care ar face copii si ar sta cu ei acasa, pentru ca nu si-ar permite o bona. Desigur, vor spune altii, de ce unele femei sa se descurce cu 600 de lei? Pai, pentru ca inseamna mai mult decit salariul minim net pe economie si pentru ca atit le este nivelul de salarizare al meseriei si al educatiei pe care o au. Pentru asta nu sint vinovate femeile care cistiga 2.000 de lei pe luna. Pina la urma, acordarea unei indemnizatii fixe de 600 de lei nu le va stimula decit pe femeile care cistiga minimul pe economie sa faca in continuare copii, asa cum se intimpla si acum. Nu mai vorbesc de familiile care nu muncesc nicaieri, care traiesc din ajutoare sociale si cersetorie si care fac copii doar pentru a le bea alocatia. Sincer, cam ce Romanie ne dorim sa avem peste 20-30 de ani?
