Şotron, gropiţa, coarda, elasticul, "Ţară, ţară vrem ostaşi", "Împărate, cât e ceasul?", v-aţi ascunselea, ţurca sau mâţa cocoţata, cartonaşe, cornete, "Măgaru' între oi", "Nuca-n perete", "Raţele şi vânătorii", "Câte ouă are gâsca", "Omu' negru", zdrichea, cata sau castel, păreau, în urmă cu câţiva ani, jocuri nemuritoare. Din păcate însă, actuala generaţie a pierdut pofta de joc, de alergat, de cocoţat, de sărit, de "luptat" în echipă, de competiţie prin joc, astfel încât multora, acum, aceste cuvinte nu le spun nimic. Copleşiţi de programa şcolară încărcată, de orele mult prea multe dedicate studiului, de protecţia uneori excesivă a părinţilor, copiii noştri au uitat practic să se joace. Iar părinţii nu mai au timp să-i înveţe. Supravegheaţi de bone, bunici sau mătuşi, de regulă personal necalificat, copiii de astăzi îşi petrec mare parte din zi în faţa calculatorului, jocurilor video sau desenelor animate. Nici vacanţele nu mai sunt ce erau odată. Cel puţin asta au constatat reporterii noştri după ce au încercat să ia pulsul noii generaţii prin mai multe cartiere brăilene.
Nu mai ies în faţa blocului
Un raid prin cartierele de blocuri din municipiu ne-a înfăţişat o altă lume, complet diferită de cea din amintirile noastre. E linişte, poate prea multă linişte. Din ce în ce mai mulţi copii obişnuiesc să-şi petreacă timpul liber prin parcuri şi locuri de joacă special amenajate. Nu mai ies în faţa blocului pentru a se juca cu ceilalţi copii. Scările de bloc nu mai sunt transformate în adevărate terenuri ale imaginaţiei, în care micuţii să se joace cu păpuşile sau maşinuţele, să inventeze situaţii, strategii care mai de care mai ciudate care să creeze acel univers paralel, numai de ei ştiut şi simţit. În primul rând, părinţii se opun. Li se pare prea periculos să-şi lase copiii nesupravegheaţi afară. Zona din faţa blocului nu mai este una sigură, propice pentru joacă, din cauza maşinilor, a câinilor comunitari, a adulţilor cu probleme de comportament. "Mai mult vin cu nepoţii în parc, dacă am avea timp am veni zilnic. Nu prea îi mai lăsăm să iasă în faţa blocului. Se întâmplă destul de rar să iasă la scară şi atunci doar aleargă, iar cineva e mereu cu ochii pe ei", mărturiseşte o bunică care-şi supraveghea nepoţii într-un loc de joacă de cartier.
Nici "găştile" de copii de la bloc nu mai sunt la modă, micuţii spunând că nu obişnuiesc să mai iasă în grup mare. De cele mai multe ori ei merg să se întâlnească prin parcuri unde se dau în leagăne, tobogane sau balansoare.
Doar prin cartierele de case, Chercea, Brăiliţa, Radu Negru, unde nu există locuri special amenajate, copiii ies în faţa porţilor, formează grupuri, pe vârste, pentru a se plimba cu rolele sau bicicletele, a se juca ascunsa, cocoţata şi prinsa, iar când obosesc trec la "Flori, fete, filme sau băieţi" şi "Fazan". Dar şi aici grupurile sunt întotdeauna supravegheate de câte un părinte sau bunic. "Este mult prea periculos să-i lăsăm nesupravegheaţi, din cauza şoferilor inconştienţi care circulă cu mare viteză pe străzile astea înguste dar şi a persoanelor dubioase care obişnuiesc să-şi facă apariţia prin locurile în care se joacă copiii. Întotdeauna iese cineva la poartă pentru a sta să se uite după ei", a declarat o mămică din cartierul Chercea, care supraveghea din faţa porţii un grup de copii ce bătea mingea.
Jocurile virtuale şi desenele animate sunt marea pasiune
Întrebaţi ce se mai joacă, cei mai mulţi copii au răspuns că îi pasionează în special jocurile pe calculator, deşi părinţii obişnuiesc să le facă un program pentru a nu petrece excesiv de mult timp în faţa monitorului. Fiind nevoiţi să iasă din casă şi să renunţe la lumea jocurilor virtuale, copiii ies să se plimbe cu rolele sau bicicleta, să practice anumite sporturi cum ar fi fotbal sau badminton. Ei nu au uitat nici de spânzurătoarea sau "x şi 0" însă numele unor jocuri ca elasticul sau gropiţa li se par total străine. Copiii sunt mult mai familiarizaţi cu personajele din desenele animate ca "Ben 10", "Spioanele" sau filme ca "Harry Potter" şi "Hanna Montana", atrăgându-i jucăriile care reprezintă personajele lor favorite.
"Am observat că elevii noştri, practic, au uitat să se joace"
Lucrurile acestea au fost constatate şi de cadrele didactice. Astfel, la Şcoala "Mihai Eminescu", timp de trei ani s-a desfăşurat un proiect Comenius care a avut ca scop cunoaşterea celor mai populare jocuri ale copiilor din trecut şi din prezent. În proiect au fost cooptate şcoli din Marea Britania, Polonia, Turcia şi România, obiectivul lui fiind dezvoltarea creativităţii şi competenţelor sociale ale copiilor. Prin acest proiect copiii şi-au îmbogăţit repertoriul de jocuri şi au învăţat să relaţioneze între ei.
Profesorilor şi învăţătorilor de la Şcoala "Mihai Eminescu" le-a venit ideea unui astfel de proiect observând modul neorganizat în care se jucau copiii în pauze. "Am observat că elevii noştri duc lipsă de imaginaţie, practic au uitat să se joace, de cele mai multe ori, în pauze manifestau un comportament agresiv, pe care îl preluau de prin filme sau desene animate. Am ştiut că trebuie să facem ceva şi schimbarea în felul în care se jucau s-a simţit imediat. Atât părinţii cât şi bunicii au fost încântaţi de ideea proiectului, pentru că şi-au dat seama că modul de joacă al copiilor este un domeniu în care trebuie lucrat. Totul este să le oferi copiilor sugestii. A fost exact ceea ce trebuia să facem, trebuia să le arătăm cum să se joace, să fim alături de ei, chiar să ne jucăm cu ei, să li se stârnească pasiuni", a declarat Maria Neicu, profesor coordonator al proiectului.
Proiectul a început în 2006 şi urmează să se încheie în toamnă, pe 30 noiembrie. Cu toate astea proiectul nu se va opri aici întrucât profesorii doresc să continue şi poate chiar să realizeze un parteneriat cu celelalte şcoli din Brăila. "Noi am lucrat cu entuziasm în acest proiect şi el va fi, desigur, o sursă de inspiraţie pentru alte activităţi pe care le vom iniţia în şcoală şi poate în parteneriat cu alte şcoli din Brăila începând cu anul şcolar următor", a concluzionat directorul şcolii, Maria Neicu.
