* vechea clădire donată statului de filantropul Nedelcu Chercea a intrat în reabilitare, iar promisiunea Primăriei este că în curând va arăta aşa cum merită un astfel de imobil * spaţiul din jurul său, însă, este sub orice critică
Construită în 1938 de către binecunoscutul filantrop Nedelcu Chercea, clădirea care găzduieşte în prezent un Cămin Cultural a fost sediul Casei parohiale şi al Primăriei din Vatra Veche, cum se numea pe vremuri localitatea care avea să devină cartier al Brăilei, purtând numele ilustrului înaintaş. Asta s-a întâmplat după război, odată cu prima reformă adiminstrativ-teritorială a României făcută de comunişti, când comuna Chercea devine parte integrantă a oraşului Brăila, iar imobilul se transformă în Casă de Cultură a cartierului. Dispunând de bibliotecă, sală de spectacole, spaţii pentru diferite activităţi cultural-artistice şi educative. Într-un corp de clădire alăturat funcţiona staţia de radioamplificare, prin care, la megafon, pe stâlpi sau difizoarele din casele locuitorilor, se transmiteau ştiri şi programe locale sau naţionale. Erau şi incoveniente: toaleta era situată în fundul curţii; spaţiile din zonă erau insuficient amenajate, iar sala de spactacole destul de neprimitoare, din cauza pardoselii foarte reci din beton. Totuşi, existau zilnic activăţi precum cele mai sus amintite. Localnicii îşi aduc aminte şi de clasa de chitară a fraţilor Iulian şi Mugur Anghelescu dar, în principal, Căminul Cultural desfăşura îndeobşte o activitate de pregătire de spectacole pentru alte locaţii. Fiind la polul opus ca dotare, corpuri de clădiri, spaţii verzi etc al Casei de Cultură din cartierul Radu Negru; condus zeci de ani de un binecunoscut animator şi gospodar, învăţătorul Aurel Furtună. Brăiliţa avea şi ea doar o sală mai mult pentru filme (unde, pentru un leu intrarea, spărgeai seminţe, fumai şi fluierai în voie), când nea Onea dădea acelaşi film rusesc (“Cocoşelul neascultător”). Iar replica sa, însoţită şi de un gest involuntar – cauzat de un beteşug - era: “Asta am, asta vă dau!”.
Dar să revenim la starea actuală a Căminului Cultural din Chercea. Clădirea deja s-a schimbat total în bine şi de peste un an este în reabilitare. Lucrările de şantier (fără afişajul prevăzut de lege) sunt în desfăşurare şi, ne garantează viceprimarul Doiniţa Ciocan, “totul va fi ceva frumos, deosebit, ca dotare şi funcţionalitate, inclusiv prin amenajarea unui grup sanitar în interior. Iar odată cu sistematizarea pe verticală, toată zona aferentă va fi scoasă la lumină”.
Până atunci însă, pentru luare aminte, precizăm că perimetrul din jurul Căminului Cultural arată jalnic şi asta de ani şi ani de zile: alei pietonale, spaţii verzi şi borduri distruse; un gard din cărămidă făcut praf, bălţi cu apă infectă, de culoare verde; diverse clădiri şi chioşcuri (unele nefolosite) “altoite”, pe terenuri, zice-se, revendicate; bălării peste tot! Iar un loc modern de joacă pentru copii, amenajat în urmă cu doar câţiva ani, zace nefolosit, fiind sufocat de bălării şi arbuşti crescuţi sălbatic, la care se adaugă deşeurile inerte aruncate tot aici (!) de către constructorul care reabilitează clădirea. De ce acesta nu a avut mereu “la locul faptei” un container, pentru a nu afecta joaca copiilor, nu înţelegem...
Dar, să sperăm că în cel mai scurt timp totul va fi bine şi frumos. Asta până nu dă iarna!
