* șantierul deschis, anul trecut, la Siliștea, a scos la lumină cele mai importante descoperiri arheologice din ultima jumătate de secol * căpetenie scită înmormântată cu peste 100 de săgeți de bronz, spadă și amuletă de aur - războinici din Asia îngropați alături de caii lor, fete sarmatice cu ofrande, 3 bordeie, 116 gropi menajere și mii de fragmente ceramice vechi de 3.000 de ani - iată bilanțul descoperirilor recente de la Siliștea * s-au descoperit, de asemenea, unelte, oase de bovine, ovine și caprine, pește și carapace de broască țestoasă * zona aduce a ”peisaj selenar”, după ce arheologii au scormonit fiecare metru pătrat al popinei unde s-au făcut cercetări
În septembrie anul trecut vizitam, pentru prima oară, un șantier arheologic brăilean. Călcam pe pământ sfânt - exact în Ziua Înălțării Sfintei Cruci - fără să-mi dau seama de acest lucru. Câteva zile mai târziu, arheologul Viorel Stoian avea să descopere aici mormântul unei căpetenii scite - primul dintr-o serie de 12 morminte! - plin cu artefacte: peste 100 de vârfuri de săgeți din bronz perfect conservate, spadă din fier, amuletă din aur pur. Era prima din seria unor descoperiri arheologice de excepție, care i-a luat prin surprindere până și pe cei mai avizați specialiști. Despre ”comorile de la Siliștea”, despre descoperirile extraordinare făcute de pasionatul arheolog Viorel Stoian - adevărat ”Howard Carter al Brăilei” - și despre locuitorii ancestrali de la Siliștea - contemporanii lui Tutankamon - citiți în rândurile care urmează.
”Mulțumesc Bunului Dumnezeu, care m-a binecuvântat cu aceste descoperiri!”
Considerate cele mai de seamă descoperiri arheologice din ultima jumătate de secol, de la Brăila, cercetările de la Siliștea-popină ni se înfățișează, acum, în toată splendoarea lor, după ce arheologii au tras linie și au făcut bilanțul celor aproape trei luni de muncă de teren. Este meritul arheologului Viorel Stoian, al echipei de arheologi a Muzeului Brăilei ”Carol I”, în frunte cu dr. Stănică Pandrea și este meritul dr. Costin Croitoru, manager interimar, omul care îndrumă, ajută, pune umărul acolo unde este nevoie și care a dat un suflu nou vieții culturale de la Brăila.
După aproape 70 de zile pe teren, Viorel Stoian, omul care a reașezat Brăila pe harta marilor descoperiri arheologice, consemna, pe 10 decembrie 2021, la scurt timp după ce a părăsit, nu fără părere de rău, situl de la Siliștea:
”Am plecat cumva trist de pe teren, luându-mi ”La revedere” de la tot ceea ce a însemnat acel șantier. Am simțit o mică parte din ceea ce însemna viața pe acel martor de eroziune, pe caniculă, pe frig, vânt și ploaie. Cu fiecare descoperire, mintea și sufletul meu s-au plimbat în cele câteva epoci prezente aici. De la viața cotidiană a hallstatienilor, la căpetenia scită înmormântată cu toate onorurile unui războinic, de la tragica pierdere a doi copii și până la cei doi războinici turanici îngropați împreună cu caii lor, acest șantier mi-a oferit o experiență unică pe care nu cred că o voi mai repeta curând, sau poate niciodată, în cariera mea de arheolog. Un scurt bilanț al cercetărilor adună 115 gropi menajere, 3 bordeie și 12 schelete descoperite. Le mulțumesc tuturor celor care au făcut posibil acest șantier, celor care au fost alături de mine zi de zi, tuturor colegilor implicați mai mult sau mai puțin în această campanie și mai presus de toți Bunului Dumnezeu care mi-a îndrumat pașii, m-a protejat și m-a binecuvântat cu aceste descoperiri”.
La cele spuse mai sus de arheologul Viorel Stoian - un om extrem de modest, dar strălucit arheolog pasionat de istoria acestor locuri - vom adăuga faptul că, de la jumătatea lunii septembrie și până la începutul lunii decembrie 2021, au ajuns în depozitele muzeului brăilean mii de fragmente ceramice (90% dintre artefactele descoperite la Siliștea sunt din prima epocă a fierului, începând cu anul 1.100 a. Chr.!), două spade, peste 100 de săgeți din bronz, unelte din os și piatră, obiecte din inventarul funerar al celor 12 morminte și o splendidă amuletă din aur pur, obiect unic în această parte a Europei, simbolizând un arc (găsit în palma stângă a războinicului scit înmormântat pe popină).
”Teritoriul scăldat de apele râurilor Siret și Buzău a fost prietenos cu oamenii locului”
Martor de eroziune lung de 120 de metri, popina de la Siliștea a fost cercetată încă din anul 1955 de regretatul dr. Nicolae Harțuche. Acesta a fost locul unde, în urmă cu mai bine de 3.000 de ani, sălășluiau cei din Cultura Babadag. Zona Siliștea (Nazâru) - Muchea este cunoscută prin descoperirile arheologice neolitice, din Epoca Bronzului, prima Epocă a Fierului (Hallstatt), perioada getică și a marilor migrații. Terasele înalte ale râurilor Siret și Buzău, din vecinătate, au fost folosite ca așezări, puncte de observație și locuri de refugiu din calea invadatorilor, iar în unele cazuri ca loc de îngropăciune. ”Teritoriul scăldat de apele râurilor Siret și Buzău a fost prietenos cu oamenii locului”, consemna, arheologul Viorel Stoian în numărul din 20 ianuarie 2022 al Revistei ”Brăila 654” a Muzeului Brăilei ”Carol I”. Iată de ce, la Siliștea-popină au fost găsite nenumărate artefacte, unele vechi de mai bine de trei milenii, dar și urmele trecerii pe aici a sciților, sarmaților și populațiilor turanice, probabil huni. Ridicătura de pământ așezată, strategic, în lunca Siretului - brăzdată de tranșee în Primul Război Mondial - avea să-și dezvăluie secretele abia în anul 2021.
Astfel, în primăvara anului trecut, s-a decis decopertarea suprafeței popinei de la Siliștea, cu acordul primăriei, care a susținut financiar demersurile și care a pus la dispoziție câțiva muncitori de naționalitate pakistaneză, din echipa de cercetare făcând parte dr. Stănică Pandrea (șef Secție Arheologie), dr. Costin Croitoru (manager interimar) și Vasilică Vernescu. Ulterior, li s-a alăturat Viorel Stoian (arheolog specialist) și Cami Istrate (conservator).
De la jumătatea lunii septembrie, timp de aproape 70 de zile, Viorel Stoian a reușit să descopere aici nu mai puțin de 12 schelete umane, 3 bordee și 116 gropi menajere pline cu artefacte din Cultura Babadag (sec. XI-IX a. Chr.) într-un moment în care se credea că zona nu ar mai avea prea multe de oferit din punct de vedere arheologic. În fiecare groapă și bordei s-au găsit oase de bovine, ovine și caprine, pește și carapace de broască țestoasă. Cei 3.000 mp excavați în timpul cercetărilor arată, acum, a ”peisaj selenar” (vezi fotografiile făcute cu drona, de către dr. Costin Croitoru) dar eforturile lui Viorel Stoian și ale echipei au fost pe deplin răsplătite. Așezarea din Epoca Fierului (Cultura Babadag), de pe popină, a durat circa 200 de ani (cca 1100 - 900 a. Chr., într-o perioadă contemporană faraonului Tutankamon). Ulterior, în sec. III a. Chr. și-au făcut simțită prezența sciții, care au lăsat aici trei morminte, apoi sarmații (mormântul unei fetițe de 10 ani, găsite fără mâna stângă, iese în evidență), războinicii turanici - cei îngropați alături de caii lor. Cu siguranță, dacă mormintele sciților și sarmaților sunt pe movila de pământ de la Siliștea, așezările lor ar putea fi aproape, pe terasă, la doar 2 kilometri depărtare.
Munca de cercetare abia de acum începe. Ceramica veche de trei milenii este spălată și restaurată în Atelierul de restaurare ceramică și metal al Muzeului Brăilei ”Carol I”, la fel obiectele din metal și piatră, cu precădere săgețile de bronz din mormântul căpeteniei scite. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Jurnalul ținut în timpul săpăturilor arheologice, fotografiile și desenele, informațiile de la fața locului sunt toate prelucrate și analizate, pentru a se putea obține o imagine de ansamblu a sitului de la Siliștea și pentru datarea exactă a artefactelor descoperite.
Epilog
Cele peste 100 de săgeți de bronz descoperite în momântul căpeteniei scite, turnate acum mai bine de două mii de ani, sabia și amuleta de aur de 24 de karate sunt restaurate de Constanța Vîlcu, restaurator la muzeu, care ne-a spus că nu a mai văzut de mult atâtea artefacte găsite la un loc. Mai precis, 106 săgeți de bronz oxidate - unele purtând, încă, bucata de lemn înfiptă în partea metalică - pe care defunctul le-a luat cu sine în viața de apoi, ca și cum s-ar fi pregătit pentru luptă. Sunt atât de bine păstrate încât, dacă nu ai grijă, îți rănești degetele în marginile tăioase ca o lamă. Dar cel mai emoționant moment mi s-a părut acela în care am ținut în mâini brățara de mărgele și vasul în miniatură descoperite în mormântul fetei sarmate căreia îi lipsea mâna stângă.
Alături, în atelier, Maghița Nechifor, restaurator ceramică, pune laolaltă fragmentele de vase vechi găsite pe popină, ca și cum ar aduna piesele unui puzzle, după ce, în prealabil, le-a curățat cu grijă. E o muncă laborioasă, care cere mult efort, însă rezultatele sunt pe măsura așteptărilor.
S-ar spune că, scoțându-i din mormânt pe cei care se odihneau de secole, ba chiar milenii în lutul galben de la Siliștea, arheologii le-ar fi deranjat cumva somnul de veci. Nicidecum! Morții de pe popină vor trăi veșnic în analele istoriei, pentru că, scoțându-i la lumină, Viorel Stoian ne-a dezvăluit tuturor faptele de vitejie ale călăreților stepei și viețile tumultuoase ale femeilor sarmate de odinioară. Altminteri, toți acești locuitori vremelnici ai Siliștei ar fi zăbovit, pe veci, în uitare.
