Violenţele, insecuritatea şi folosirea forţei militare sunt în creştere, "arcul instabilităţii" se lărgeşte, iar crizele militare nu par să se încheie, ci se înmulţesc. Între timp, forţele militare continuă să fie implicate nu doar în misiuni militare tradiţionale, ci şi în misiuni globale şi complexe de asistenţă umanitară şi gestionare a dezastrelor. Deşi fondurile alocate apărării sunt importante, capacităţile militare cum este cea a SUA se bazează nu doar pe echipament, ci şi pe calitatea personalului şi deceniile de antrenamente şi experienţă în operaţiuni, astfel că ţările occidentale ar trebui să reţină că experienţa acumulată este greu de reconstruit.
Raportul din 2015 asupra echilibrului militar al Institutului Internaţional pentru Studii Strategice (IISS) din Londra se concentrează pe armele energetice, sistemele spaţiale ale SUA, problemele reprezentate de războiul hibrid, dar şi pe forţele armate ruseşti. Raportul confirmă din nou declinul cheltuielilor cu apărarea în Europa şi creşterea continuă a cheltuielilor pentru apărare în Asia.
Ucraina
Deşi la începutul lui 2014 existau îngrijorări privind un posibil conflict militar în Asia, realitatea strategică a anului a fost apariţia unui conflict în Europa, respectiv în Ucraina, şi activitatea grupării teroriste Stat Islamic în Orientul Mijlociu şi Africa.
Evenimentele din Ucraina şi eroziunea încrederii între puterile occidentale şi Rusia au constituit o provocare pentru ordinea europeană de după Războiul Rece. Occidentul trebuie să pună la punct o strategie pentru a trata cu o Rusie aparent revizionistă. Principalele componente ale strategiei ar trebui să fie descurajarea aventurismului rus pe teritoriul UE sau al NATO, sprijinirea suveranităţii altor state europene şi o disponibilitate demonstrabilă de a respecta interesele de securitate ale Rusiei care nu au caracter revizionist, a scris Francois Heisbourg, preşedintele IISS. Între timp, felul în care criza ucraineană este soluţionată va da tonul relaţiilor cu Rusia pe mai departe.
Rusia, care în toată această criză şi-a arătat determinarea de a folosi forţa, continuă să-şi modernizeze armata, investind în noi nave, avioane de luptă şi rachete ghidate. Ruşii continuă să testeze avionul de vânătoare de generaţia a cincea Suhoi T-50 şi ar putea finaliza planurile unui nou bombardier cu rază lungă de acţiune. Rusia are arme nucleare şi pune tot mai mult accent pe forţele de reacţie rapidă, în timp ce unităţile sale aeriene şi maritime acţionează adesea provocator. În ansamblu, Europa se confruntă cu o Rusie mai agresivă care pare hotărâtă să testeze determinarea Occidentului.
Cu toate acestea, cheltuielile europene pentru apărare au continuat declinul observat de la declanşarea crizei financiare în 2008, deşi mediul strategic mai provocator pare să fi schimbat priorităţile bugetare, în special în Europa de Nord şi de Est, pe fondul temerilor privind capacitatea NATO de a contracara tehnicile de război hibrid folosite de Rusia.
Statul Islamic
Pe de altă parte, ameninţarea reprezentată de teroriştii islamişti a crescut în ultimul an, iar extinderea grupării Stat Islamic şi fluxul de jihadişti spre şi dinspre diferitele teatre de război din Orientul Mijlociu au devenit o preocupare majoră pentru statele europene. Natura hibridă a grupării SI - o parte insurgenţă, o parte infanterie uşoară, o parte grupare teroristă - s-a dovedit a fi esenţială pentru progresele sale.
Raidurile coaliţiei intrernaţionale ar putea aduce victorii tactice împotriva SI, dar nu înfrângerea strategică a grupării, întrucât metodele militare nu pot combate singure mijloacele sofisticate folosite de SI pentru a-şi recruta şi inspira adepţii şi a-şi susţine operaţiunile. Cel mai probabil va fi nevoie de antrenamentul pe termen lung al rebelilor sirieni anti-SI şi al foţelor de securitate irakiene, dar şi de eforturi politice pentru recâştigarea încrederii minorităţii sunnite din Irak.
