Un singur minut de sprinturi, împreună cu nouă minute de exerciţii uşoare, duce la îmbunătăţirea considerabilă a sănătăţii, iar rezultatele se aseamănă cu un antrenament de 50 de minute într-un ritm moderat. Sunt rezultatele unui studiu care evidenţiază beneficiile intervalelor de formare sprint, în care oamenii se antrenează intens o perioadă scurtă de timp, apoi se recuperează într-un ritm lent, pe o perioadă mai lungă, şi apoi repetă ciclul. Un astfel de ciclu de exerciţii poate fi o opţiune potrivită pentru persoanele care doresc să-şi stimuleze propriul corp, dar nu au prea mult timp la dispoziţie pentru exerciţii fizice regulate, scrie Descoperă.
„Cei mai mulţi oameni invocă «lipsa de timp» ca motiv principal pentru a nu fi activi fizic. Studiul nostru arată că o abordare bazată pe un interval special poate fi mai eficientă, astfel puteţi obţine beneficii de sănătate şi de fitness comparabile cu cele din abordarea tradiţională, însă în mai puţin timp", a declarat co-autorul studiului Martin Gibala, profesor de kinetoterapie la Universitatea McMaster din Ontario.
La studiu au participat 25 de bărbaţi care până atunci nu s-au antrenat fizic, ei fiind repartizaţi aleatoriu în două grupuri: la antrenamente pe baza unui interval de sprint şi la antrenamente de anduranţă. Ei efectuau exerciţiile de trei ori pe săptămână timp de 12 săptămâni, pe o bicicletă staţionară. Un grup mai mic de oameni nu a efectuat niciun exerciţiu fizic în cele 12 săptămâni, pentru a servi drept grup de control.
Antrenamentul sprint a constat în: încălzire, timp de 2 minute; sprinturi timp de 20 de secunde; recuperarea într-un ritm lent, timp de 2 minute; iarăşi sprinturi timp de 20 de secunde; recuperarea timp de 2 minute; ultimele sprinturi timp de 20 de secunde şi de recuperarea timp de 3 minute. Antrenamentul de anduranţă a constat în: încălzire timp de 2 minute; echitaţie într-un ritm moderat, timp de 45 de minute, şi recuperare timp de 3 minute.
După programul de 12 săptămâni, cele două grupuri au înregistrat îmbunăţiri similare. Mai precis, ambele grupuri au avut o îmbunătăţire de 19 la sută pe un test numit vârf VO2, care măsoară cantitatea maximă de oxigen consumat de către organism pentru 30 de secunde de exerciţiu.
Cele două grupuri au avut, de asemenea, îmbunătăţiri similare într-un test de sensibilitate la insulină, care măsoară cât de bine răspunde organismul la insulină, un hormon care reglează zahărul din sânge. În cele din urmă, o biopsie a ţesutui muscular al participanţilor a relevat îmbunătăţiri similare în markerii funcţiei musculare în cele două grupuri.
Cercetătorii au subliniat că, deşi intervalul de formare şi de antrenament este mai scurt, tipul de interval de formare testat în studiul curent a fost foarte intens. „Acest tip de antrenament necesită un nivel foarte ridicat de motivare şi în mod clar nu este potrivit pentru toată lumea", au declarat cercetătorii.
