Fara doar si poate, comunismul trebuie condamnat, oricit ar incerca sa dreaga busuiocul presedintele Traian Basescu. Dincolo de dramele pe care le-a provocat acest sistem, comunismul a mai facut o chestie grava: a mutilat constiinte. I-a invatat pe parintii nostri sa ne educe sa fim umili, sa tacem in fata nedreptatilor, sa ne delimitam de adevar, sa aparam minciuna si ipocrizia. Reflexele dobindite in timpul regimului comunist sint si acum vii. Nu ne deranjeaza deloc sa fim lasi, nu ne mustra constiinta cind sintem libidinosi si ni se pare o timpenie sa luptam pentru ideile noastre.
Comunismul a fost rau, per ansamblu, dar a facut si destule lucruri bune. Asta este replica preferata a nostalgicilor. Personal, ii inteleg. Vremurile pe care le traiesc acum nu ii reprezinta. Nu se regasesc, se simt dati la o parte, chiar batjocoriti. Ei sint un fel de dizidenti ai sistemului capitalist. Culmea este ca acesti oameni nu au avut functii de conducere in fostul PCR. Ei au invatat din mers regulile sistemului si au supravietuit recitind la infinit "Capul plecat sabia nu-l taie!" Ei, si in timp ce acesti oameni nu se tem sa apere pe ici, pe colo comunismul, cine credeti ca sare sa puna sistemul la zid? Nimeni altul decit tovarasul Aurel Simionescu, utecist de nadejde inainte de '89. Acum vreo 10 zile s-a aratat sfisiat de dramele suferite de romanii deportati in Insula Mare a Brailei. Zilele trecute a revenit si ne-a atras atentia la o nuanta: in cadrul acestui sistem care a comis orori au fost si comunisti de omenie, ca el, care nu au facut rau nimanui. Asadar, Simionescu se delimiteaza de sistemul care l-a propulsat in functii inalte. El a fost un fel de militar cu suflet bun dintr-o armata de ucigasi cu singe rece. Aceasta armata a ciuruit sute de mii de oameni, dar tovarasul Simionescu ne avertizeaza sa nu-l bagam in aceeasi oala cu camarazii lui de arme. El este un fel de locotenent-colonel cu solda babana care insista sa nu i se puna in circa acele crime savirsite de armata din care facea parte. Spune ca a fost un soldat de omenie in cadrul comunismului. Un comunist de omenie. Ca el mai sint si alti comunisti de omenie care acum au serviciu prin Parlament. Poate ca inainte de a condamna comunismul, ar trebui sa-i condamnam pe comunistii de omenie. Caci, dupa un conflict armat de proportii, ce faci? Condamni razboiul in sine sau condamni armata care a comis nenorocirile? Generalii acestei armate ar fi in stare sa condamne victimele, pentru ca nu au stiut de care parte a baricadei sa se situeze. Am dreptate domnu' tovaras Simionescu?
Comunismul a fost rau, per ansamblu, dar a facut si destule lucruri bune. Asta este replica preferata a nostalgicilor. Personal, ii inteleg. Vremurile pe care le traiesc acum nu ii reprezinta. Nu se regasesc, se simt dati la o parte, chiar batjocoriti. Ei sint un fel de dizidenti ai sistemului capitalist. Culmea este ca acesti oameni nu au avut functii de conducere in fostul PCR. Ei au invatat din mers regulile sistemului si au supravietuit recitind la infinit "Capul plecat sabia nu-l taie!" Ei, si in timp ce acesti oameni nu se tem sa apere pe ici, pe colo comunismul, cine credeti ca sare sa puna sistemul la zid? Nimeni altul decit tovarasul Aurel Simionescu, utecist de nadejde inainte de '89. Acum vreo 10 zile s-a aratat sfisiat de dramele suferite de romanii deportati in Insula Mare a Brailei. Zilele trecute a revenit si ne-a atras atentia la o nuanta: in cadrul acestui sistem care a comis orori au fost si comunisti de omenie, ca el, care nu au facut rau nimanui. Asadar, Simionescu se delimiteaza de sistemul care l-a propulsat in functii inalte. El a fost un fel de militar cu suflet bun dintr-o armata de ucigasi cu singe rece. Aceasta armata a ciuruit sute de mii de oameni, dar tovarasul Simionescu ne avertizeaza sa nu-l bagam in aceeasi oala cu camarazii lui de arme. El este un fel de locotenent-colonel cu solda babana care insista sa nu i se puna in circa acele crime savirsite de armata din care facea parte. Spune ca a fost un soldat de omenie in cadrul comunismului. Un comunist de omenie. Ca el mai sint si alti comunisti de omenie care acum au serviciu prin Parlament. Poate ca inainte de a condamna comunismul, ar trebui sa-i condamnam pe comunistii de omenie. Caci, dupa un conflict armat de proportii, ce faci? Condamni razboiul in sine sau condamni armata care a comis nenorocirile? Generalii acestei armate ar fi in stare sa condamne victimele, pentru ca nu au stiut de care parte a baricadei sa se situeze. Am dreptate domnu' tovaras Simionescu?
