"Eu te iubesc, eu te omor" spune povestea a trei deţinuţi, condamnaţi la închisoare pe viaţă după săvârşirea unor crime din dragoste, în mijlocul cărora este aruncat un artist, la fel de vinovat ca şi ei, însă atipic prin atitudinea şi perspectiva sa asupra vieţii. Complet surprinzătoare şi totuşi complementară este aparitia unei scriitoare, care îi chestionează în privinţa crimelor înfăptuite şi care oferă astfel spectatorilor o disecţie a ceea ce poate face omul în numele dragostei, modul în care iubirea îţi dă drept de viaţă şi de moarte asupra persoanei iubite.
Odată cu glumele bine construite, mi-a plăcut în mod deosebit trecerea graduală şi cumpătată înspre psihicul în pragul nebuniei şi ros de vină al personajelor, o analiză nu prea solicitantă, dar totuşi intrigantă, a patru persoane cu o soartă pecetluită în urma aceleiaşi greşeli. Finalul piesei, de o ironie acidă şi tristă în acelaşi timp, subliniază ideea de instabilitate a naturii umane, a dragostei dusă la extrem, a vinei şi a justificării care reuşeşte să aducă o oarecare pace în sufletele erodate de faptele comise.
Per total, "Eu te iubesc, eu te omor", văzută de un număr impresionant de spectatori la Sala Studio, a fost un reuşit hibrid de comedie, dramă şi meditaţie asupra (non)valorilor dintr-o societate marcată de veşnica bătălie tacită dintre bărbat şi femeie, dragoste şi nesăbuinţă, care te transportă prin râs în neiertătoarea realitate a unei vieţi profund cicatrizată de greşelile trecutului.
Comedie cu adânci referinţe la natura umană. "Eu te iubesc, eu te omor"
Cu Eliza Man, Victor Giurescu, Dragoş Ionescu, Cezar Antal, Daniel Beşleagă şi Matei Rotaru ca protagonişti, această tragi-comedie scufundă spectatorul în umorul negru al vieţii într-un penitenciar, în care ierarhia este definită în mod barbar, în funcţie de putere şi abilităţi.
