A trecut mai mult de o luna de la izbucnirea scandalului dintre procesatorii din industria alimentara si patronii supermarket-urilor, timp in care ambele parti implicate au facut tot posibilul sa isi sustina cauza. Zeci de materiale au fost date publicitatii, articole in presa scrisa sau talk-show-uri televizate, care au scos la iveala tehnici si practici, in opinia unora, de-a dreptul socante. Acum, sincer, era incitant un asemenea subiect, o adevarata mana cereasca, mai ales in prag de campanie electorala. Asa ca nu a mirat pe nimeni faptul ca pe linga cei cit de cit in masura sa medieze conflictul, intreaga scena politica a speculat la maxim momentul. Din acest motiv, o neintelegere strict economica si financiara dintre doi parteneri de afaceri a devenit, peste noapte, scandal national. Eu, una, nu m-am induiosat. Nu-i cred nici pe procesatori, care, sa nu uitam, la rindu-le sint in mare scandal cu furnizorii de materie prima tot pe tema preturilor, dar nici pe sefii marilor magazine, care fac tot posibilul sa ne convinga cit de mic este profitul unei asemenea afaceri. Dar daca tot ne pricepem toti la orice, de ce sa nu ne dam cu parerea? Si uite asa s-au umplut ecranele televizoarelor si paginile ziarelor cu atacuri care mai de care mai dure la adresa ba a procesatorilor, ba a supermarket-urilor, totul pentru - cel putin asa au declarat cei mai multi acuzatori - Maria Sa, Consumatorul. Nu, zau!
Daca toate aceste replici dure, aceste luari de pozitii ar fi fost sincere, bine documentate, finalizate cu masuri clare pentru noi, cetatenii, ei bine, da, cu toata inima as fi spus: bravo lor! Dar, atit timp cit totul e o spoiala mediatica, dati-mi voie sa fiu neincrezatoare, mai ales ca institutii importante ale statului nu vor sa-si asume responsabilitatea descoperirii adevarului si rezolvarii problemei. Totusi, de mentionat, la initiativa deputatului brailean Mihai Tudose, Comisia de politica economica, reforma si privatizare din cadrul Parlamentului a fost constituita ca si comisie de ancheta. Aceasta insa doar va audia, va trage niste concluzii si atit. Nu va avea competente sa impuna ceva. Ca, probabil, crede Tudose, in urma discutiilor s-ar putea initia un proiect legislativ care sa stabileasca niste reguli mai clare privind activitatea de comet, e altceva. Ma indoiesc, insa, ca pentru asta va gasi suficienta sustinere acum, cind alegerile bat la usa. Vin apoi parlamentarele, si cu atit mai putin va avea cineva curaj sa ia taurul de coarne. Iar dupa, Dumnezeu cu mila, pleaca unii, vin altii, cine stie citi vor mai fi interesati de subiect.
Daca s-ar fi vrut sa se faca lumina, Consiliul Concurentei - din punctul meu de vedere singura institutie abilitata sa intervina - ar fi intervenit si ar fi dat verdict clar: e sau nu o politica de monopol. Dar atit timp cit acesta nu misca un deget...
Ca Tudose si colegii lui vor reusi sa creioneze acel Cod al bunelor practici comerciale, e si asta o varianta. Dar pe mine, cumparator, nu ma intereseaza. Nu, pentru ca eu, cumparator, chit ca merg la piata, la alimentara de la coltul blocului sau in hipermarket, platesc acelasi pret.
Iar daca analizati atent cum a evoluat acest scandal, o sa vedeti ca nici pe ei nu-i intereseaza de noi. Caci, la urma urmei, toata aceasta tevatura are o singura scinteie: impartirea profitului, cui i se cuvine sa ia mai mult. O discutie asemanatoare cu cea privind reducerea TVA-ului la principalele produse alimentare. Nici una, nici alta dintre masuri nu ar avea ca tinta reducerea pretului de vinzare, ci strict directionarea profitului. Asa ca, decit un cod care sa perfectioneze relatia dintre producator si comerciant, de fapt un contract de business, ar fi mai necesar un cod care sa apere interesul consumatorului. Mai ales ca el achita, de fapt, intregul deviz.
Daca toate aceste replici dure, aceste luari de pozitii ar fi fost sincere, bine documentate, finalizate cu masuri clare pentru noi, cetatenii, ei bine, da, cu toata inima as fi spus: bravo lor! Dar, atit timp cit totul e o spoiala mediatica, dati-mi voie sa fiu neincrezatoare, mai ales ca institutii importante ale statului nu vor sa-si asume responsabilitatea descoperirii adevarului si rezolvarii problemei. Totusi, de mentionat, la initiativa deputatului brailean Mihai Tudose, Comisia de politica economica, reforma si privatizare din cadrul Parlamentului a fost constituita ca si comisie de ancheta. Aceasta insa doar va audia, va trage niste concluzii si atit. Nu va avea competente sa impuna ceva. Ca, probabil, crede Tudose, in urma discutiilor s-ar putea initia un proiect legislativ care sa stabileasca niste reguli mai clare privind activitatea de comet, e altceva. Ma indoiesc, insa, ca pentru asta va gasi suficienta sustinere acum, cind alegerile bat la usa. Vin apoi parlamentarele, si cu atit mai putin va avea cineva curaj sa ia taurul de coarne. Iar dupa, Dumnezeu cu mila, pleaca unii, vin altii, cine stie citi vor mai fi interesati de subiect.
Daca s-ar fi vrut sa se faca lumina, Consiliul Concurentei - din punctul meu de vedere singura institutie abilitata sa intervina - ar fi intervenit si ar fi dat verdict clar: e sau nu o politica de monopol. Dar atit timp cit acesta nu misca un deget...
Ca Tudose si colegii lui vor reusi sa creioneze acel Cod al bunelor practici comerciale, e si asta o varianta. Dar pe mine, cumparator, nu ma intereseaza. Nu, pentru ca eu, cumparator, chit ca merg la piata, la alimentara de la coltul blocului sau in hipermarket, platesc acelasi pret.
Iar daca analizati atent cum a evoluat acest scandal, o sa vedeti ca nici pe ei nu-i intereseaza de noi. Caci, la urma urmei, toata aceasta tevatura are o singura scinteie: impartirea profitului, cui i se cuvine sa ia mai mult. O discutie asemanatoare cu cea privind reducerea TVA-ului la principalele produse alimentare. Nici una, nici alta dintre masuri nu ar avea ca tinta reducerea pretului de vinzare, ci strict directionarea profitului. Asa ca, decit un cod care sa perfectioneze relatia dintre producator si comerciant, de fapt un contract de business, ar fi mai necesar un cod care sa apere interesul consumatorului. Mai ales ca el achita, de fapt, intregul deviz.
