Acest lucru s-a produs în contextul în care divergenţele dintre preşedinte şi premier s-au manifestat constant, pe toate punctele din acord, de-a lungul anului. Preşedintele Băsescu a subliniat în nenumăratele sale ieşiri publice nemulţumirile la adresa deciziilor Executivului, acuzându-l, printre altele, pe premierul Ponta că a încercat să facă să dispară 400 de milioane de dolari datoraţi de Rompetrol, ascunzându-se sub o lege declarată neconstituţională, că a vrut să-şi ascundă sub lege aranjamentele pentru Roşia Montană, că a luat 2.800 hectare de pământ de la Academia Agricolă şi le-a transferat la CJ Brăila, că încearcă şi îi facilitează lui Sebastian Ghiţă foarte multe contracte cu statul.
De-a lungul anului, nici jignirile nu au lipsit între Traian Băsescu şi Victor Ponta. Pe de-o parte, Băsescu a spus despre Ponta că este "Oprescu de mai proastă calitate", "procuror mediocru", "om care şi-a construit cariera pe furt intelectual", "plagiator mincinos", mergând până la acuzaţia că "Ponta este un premier profund corupt". De cealaltă parte, Ponta a spus despre preşedinte că este "lipsit de discernământ", "iresponsabil", "şomer de lux", "incoerent".
Bilanţul arată că, de la semnarea Acordului de colaborare instituţională, coabitarea preşedinte-premier a funcţionat în câteva cazuri, precum numirea procurorilor şefi Tiberiu Niţu la Parchetul General, Laura Codruţa Kovesi, la DNA şi Alina Bica, la DIICOT, numirea Avocatul Poporului, Anastasiu Crişu, prin acordul tuturor grupurilor parlamentare, agreat de USL, dar şi înlocuirea miniştrilor Transporturilor şi Justiţiei. şi numirea lui Daniel Morar la Curtea Constituţională a venit tot în urma unui compromis, premierul Victor Ponta chiar afirmând că numirea acestuia la Curtea a fost urmare a înţelegerii de către preşedinte a faptului că Morar nu este agreat pentru şefia Parchetului General.
Acordul de colaborare instituţională între preşedintele României şi primul-ministru al Guvernului
Intitulat "Acord de colaborare instituţională între preşedintele României şi primul-ministru al Guvernului", pactul de coabitare, cum a fost numit atât în mediul politic cât şi în mass-media, a luat naştere pe 12 decembrie 2012, într-o miercuri seară, la Palatul Cotroceni, imediat după alegerile paarlamentare câştigate cu peste 70% de USL şi înainte ca Traian Băsescu să-l desemneze din nou pe Victor Ponta premier.
Acordul făcea referire la evitarea confruntărilor publice inutile, la soluţionarea diferendelor şi la consultarea ex-ante în privinţa mandatelor care vizează politicile europene, dar şi la independenţa justiţiei, Ponta şi Băsescu angajându-se, sub semnătură, că independenţa Justiţiei nu va fi alterată direct sau indirect. De asemenea, documentul impunea părţilor să manifeste "respect pentru valorile constituţionale şi pentru instituţiile fundamentale ale statului, începând cu Justiţia, care nu trebuie să fie atacate şi, astfel, delegitimate".
Prezent la Consiliul European din decembrie 2012, preşedintele Traian Băsescu a înmânat documentul liderilor europeni, printre care preşedintele CE, Jose Manuel Barroso, preşedintele PE, Martin Schulz, şi preşedintele Franţei, Francois Hollande. Preşedintele le-a dat acestora acordul tradus în limba enleză, la poza de familie. El nu a vrut să dezvăluie imediat în mod public despre ce este vorba, spunând doar că este un "document în interesul României", fără a preciza însă şi conţine acesta.
Accidentul din Muntenegru, privatizarea CFR Marfă, Omar Hayssam
Primele semne de tensiune dintre cele două palate, Cotroceni şi Victoria, apar încă din luna ianuarie, când FMI amână negocierea unui nou acord cu România, pentru o perioadă, din cauza lipsei unor progrese ale Guvernului.
"Nu am îndoială că Guvernul negociază cu toată forţa şi capacitatea lui impozitul regresiv. Vă aduceţi aminte, maximum 16%, cât este cota unică acum, şi promiteau reducerea la 12% pentru anumite categorii şi la 8%. ştiţi că m-aştept să anunţe în cursul zilei de astăzi că vor angaja înapoi 2.500 de oameni la Oltchim. Nu am dubii că vor rezolva problema legii sănătăţii, legea reorganizării administrative, privatizarea CFR Marfă, trebuie să stabilească nişte condiţii şi eu vreau ca Guvernul să nu fie împiedicat de prezenţa mea", declara Băsescu pe 22 ianuarie, explicând, astfel, de ce a refuzat, politicos, o întâlnire cu delegaţia FMI.
Atacurile dintre cei doi protagonişti ai Acordului s-au produs chiar şi într-un moment tragic, respectiv accidentul de autocar din Muntenegru, unde au murit 18 români. "Eu am ştiut, deci la 19 fără 5 minute ştiam. Nu cred că premierul, care era în Piaţa Constituţiei, juca baschet, nu a fost informat şi el. Nu cred", declara şeful statului.
O altă divergenţă a apărut la aducerea în ţară a lui Omar Hayssam, în iulie, când preşedintele declara că "România a efectuat o operaţiune neautorizată pe teritoriul unui alt stat", iar premierul l-a contrazis. "Când lucrezi cu iresponsabili trebuie să-ţi asumi şi aceste riscuri", spunea Ponta, sugerând că preşedintele "a minţit" în legătură cu răpirea jurnaliştilor români în Irak, în 2005.
"Coabitarea funcţionează foarte bine: eu mă ocup de pâine, preşedintele, de circ"
La sfârşitul lunii iulie, preşedintele şi premierul intră într-un nou conflict, de data aceasta legat de privatizarea CFR Marfă. Preşedintele Traian Băsescu îi cere lui Victor Ponta să îşi asume responsabilitatea privatizării, iar primul-ministru solicită avizul CSAT, pe care nu îl primeşte."Nu poţi să ceri CSAT să facă ceva ilegal. Victor Ponta pare a fi un premier fără respect pentru lege. El pur şi simplu vrea ceva ilegal. Este ilegal ca CSAT să valideze contracte de privatizare sau să aprobe câştigători de licitaţii. Nici măcar nu există un precedent în acest sens (...) De la Victor Ponta te poţi aştepta oricând la lucruri ilegale sau la situaţii în care nu are curajul asumării responsabilităţii funcţiei", spune Traian Băsescu.
În contextul eşuării privatizării CFR Marfă, premierul Victor Ponta se referă în termeni ironici la pactul de coabitare: "Iată, coabitarea funcţionează foarte bine: eu mă ocup de pâine, preşedintele, de circ, deci toată ţara va fi mulţumită", spunea Ponta, după ce Guvernul decisese să reducă TVA la pâine, măsură cu care preşedintele nu a fost de acord.
şi preşedintele reacţionează, spunând că premierul Ponta "a vrut să îşi ajute un prieten" şi "a ieşit prost", prin privatizarea CFR Marfã, iar "miza era prelungirea termenului de plată, în speranţa că GFR va găsi sursa de finanţare", inclusiv la "Eximbank-ul românesc, care este controlat de PSD în acest moment".
Traian Băsescu declară public că nu regretă semnarea pactului de coabitare, arătând că acesta a fost necesar şi că premierul Victor Ponta nu l-a dezamăgit: "Vă spun cu toată sinceritatea că nu. Nu m-a dezamăgit deloc. (...) Am ştiut ce se va întâmpla de când l-am semnat". El menţiona, la momentul respectiv, că pactul de coabitare încheiat cu premierul Victor Ponta "stă în picioare", pentru că se sprijină pe prevederile constituţionale.
La sfârşitul lunii iulie, Pactul de coabitare pare a se afla în impas, în contextul replicilor dure dintre preşedinte şi premier. Chiar şi Uniunea Centrelor de Mediere din România (UCMR) anunţă că se oferă să medieze "sincopa intervenită" între instituţiile preşedintelui şi premierului, considerând ca serviciile sale pot asigura o "compatibilizare a nevoilor instituţionale şi o stingere a stării de tensiune" din ultima vreme.
La începutul lunii august, preşedintele se plânge că premierul nu îi răspunde la telefon. Premierul Victor Ponta afirmă că are relaţii instituţionale foarte bune cu Preşedinţia, dar că nu răspunde la telefon unor "oameni neserioşi", adăugând că nu se aştepta ca preşedintele Traian Băsescu să apeleze la o remarcă celebră, şi anume "Primul-ministru nu vrea să vorbeşte cu noi".
Legea referendumului şi reprezentarea la Consiliul European
O ruptură s-a produs şi în cazul modificării de către Parlament a Legii referendumului, în sensul reducerii pragului de prezenţă la acest tip de scrutin de la 50% la 30%, dar şi introducerea condiţiei unui vot de 25% din alegători pentru validarea rezultatelor.
Legea este atacată la Curtea Constituţională de PDL, iar Curtea Constituţională se pronunţă pe 26 iunie, arătând că modificarea Legii referendumului prin care se reduce la 30% pragul la referendum este constituţională în măsura în care nu se aplică referendumurilor organizate în decurs de un an de la data intrării în vigoare a legii.
Preşedintele Traian Băsescu sesizează, la rândul său, Curtea Constituţională, în septembrie, sesizarea fiind respinsă de judecătorii Curţii, care decretează, abia în 14 noiembrie, după o lungă amânare, că legea este constituţională. Băsescu promulgă legea la fix zece zile de la primirea motivării de la Curtea Constituţională, pe 14 decembrie, la ora 23.59. Astfel, şeful statului reuşeşte, cu această amânare, să dea peste cap planurile USL de oranizare a referendumului de modificare a Constituţiei odată cu primul tur al alegerilor prezidenţiale.
Un conflict asemănător a avut loc între cele două instituţii pe tema reprezentării la Consiliile European. Apărut încă de la începutul primului mandat al lui Victor Ponta în fruntea Guvernului, acesta duce la sesizarea Curţii Constituţionale de către şeful statului. CC decide că şeful statului participă la reuniunile de la Bruxelles, iar premierul poate să participe doar dacă are mandat de la preşedinte.
Cu toate acestea, premierul Ponta participă la Consiliul European din 28-29 iunie 2012. Ulterior, USL adoptă în Parlament un proiect de lege privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene, potrivit căruia Legislativul are dreptul să decidă cine conduce delegaţia României la Consiliul European, dacă Guvernul şi Administraţia Prezidenţială nu reuşesc să cadă de acord cu cel puţin 20 de zile lucrătoare înainte de data Consiliului.
La sfârşitul lunii septembrie 2013, forma finală ajunge la Preşedinţie, pentru promulgare, iar preşedintele decide să sesizeze din nou Curtea Constituţională, contestând atributul Parlamentului de a se implica în definirea mandatului Guvernului la Consiliul European şi arătând că preşedintele ar trebui să fie instanţa care stabileşte acest mandate.
La sfârşitul lunii octombrie, ministrul de Externe, Titus Corlăţean, anunţa că la nivelul Comitetului de lucru pe pactul de coabitare dintre premierul Victor Ponta şi preşedintele Traian Băsescu s-a ajuns la o serie de concluzii, care au fost înaintate decidenţilor. "Avansăm spre o funcţionare din nou corectă la nivel instituţional şi realmente poziţiile sunt foarte constructive. Nu este foarte simplu, dar încercăm să avansăm în direcţia cea bună", declara ministrul de Externe.
Pe 20 noiembrie, preşedintele Băsescu îl ironizează pe premierul Ponta, spunând într-o emisiune TV că acesta ar fi trebuit să facă un doctorat pe pactul de coabitare, pentru că sigur nu ar fi putut fi plagiat, fiind unic în istoria Uniunii Europene. "Ce să spun despre pactul ăsta? Stăm în Constituţie, în legi, în cooperarea instituţională. Ce să mai spun despre el? E o noutate constituţională absolută (...) Era o şansă uriaşă pentru Ponta să facă un doctorat pe acest pact de coabitare, pentru că sigur nu ar fi putut fi plagiat, pentru că este unic în istoria Uniunii Europene, un pact de coabitare. Francezii au avut tradiţională coabitarea, dar fără să fie un document scris", spunea Băsescu.
Ordonanţele de Urgenţă şi Avocatul Poporului
In decembrie, Traian Băsescu lansa un atac atât la adresa Guvernului, pe tema numărului Ordonanţelor de Urgenţă emise, cât şi spre Avocatul Poporului, despre care spunea că este singura instituţie care poate ataca Ordonanţele de Urgenţă la Curtea Constituţională dar "nu îşi face datoria" şi este "un supus al puterii, nicidecum al poporului".
"De la instalarea Guvernului Ponta s-au emis 80 de Ordonanţe simple şi 105 Ordonanţe de Urgenţă, în total, 185 de Ordonanţe, când ai o majoritate de 70% în Parlament. Asta arată că priorităţile acestor oameni sunt să scape de sub orice control, având în vedere că Avocatul Poporului, care este singurul care poate ataca Ordonanţe şi Ordonanţe de Urgenţă, nu îşi face datoria. El este un supus al puterii şi nicidecum al poporului", a spus Traian Băsescu.
