• rupte, sparte, vandalizate, incendiate sau mereu arhipline, aceste obiecte de mobilier stradal nu fac deloc cinste oraşului nostru • de vină nu e doar administraţia locală, ci şi brăilenii care vandalizează tomberoanele sau cei care, în lipsa contractelor de salubritate, îşi aruncă deşeurile menajere în pubelele stradale
Cine vizitează sau măcar trece printr-un oraş îşi face o impresie bună sau rea şi din modul cum sunt folosite ori sunt amplasate coşurile de gunoi de pe stradă. Unii vor spune că e un aspect minor, însă el defineşte cât de civilizaţi suntem, precum şi implicarea edililor urbei privind cartea de vizită a localităţii.
La Brăila, am avut parte de acele coşuri de gunoi metalice hidoase ca aspect, înlocuite ce cele din plastic ce s-au dovedit a fi greu de manevrat de către salubrişti, fiind deseori devastate sau incendiate de răufăcători, sparte sau atârnând (întregi sau descompletate) în câte o sârmă, nu o zi sau două, chiar luni şi ani întregi în asemenea hal. Un exemplu a putut fi văzut chiar în faţa Serviciilor Publice de pe bulevardul Cuza. Tot în zonă, la staţia de la Winmarkt, ani de zile nu a fost nici un coş de gunoi, în vreme ce lângă Biserica Catolică (pe Calea Galaţi) erau trei coşuri pe 60 de metri! De pomină este şi Str. Mihai Eminescu, unde aceste dotări s-au transformat în loc de aruncat gunoi menajer, pământ, zaţ de cafea, cutii şi ambalaje, cenuşă, borcane şi diverse resturi depuse de către riverani sau unităţile comerciale.
În prezent, coşurile - câte au mai rămas întregi, fiindcă altele, din fontă, s-au furat - se golesc mai des, însă multe din ele sunt pe jumătate cu pământ pietrificat şi tizic de la vegetaţia putrezită. Că doar cine să-i controleze pe salubriştii comozi… Iar SUPAGL şi Primăria ar putea vedea, de asemenea, cum la Piaţa Mare un coş stă rezemat de un stâlp deoarece a fost prins doar în asfalt şi smuls din acesta; vizavi, un coş prost amplasat şi prost confecţionat stă la 45 de grade, iar cel de la Şcoala 10 este căzut la pământ de un an de zile. Staţiile de tramvai din Barieră nu au coşuri, iar cele de la Dispeceratul Braicar sunt mereu arhipline. Mai există în oraş şi coşuri de gunoi fără cilindrul din tablă, turtite complet, vopsite cu cea mai proastă vopsea (de Scorniceşti, cum se spunea pe vremuri) şi cu partea din lemn nerindeluită.
