Asa l-a abordat, duminica dupa-amiaza, pe un sofer brailean, care tocmai îsi parcase masina pe Str. Mihai Eminescu, colt cu Petru Maior. Omul l-a trimis la plimbare. Poate chiar n-avea bani, sau poate ca n-avea chef sa-i dea ciudatului cu statura de Piedone si privire blajina care îi ciocanise în parbriz. Am asistat la scena si l-am întrebat pe strain care tinea de ghidon o bicicleta încarcata ca un catâr, cu un maldar de sacose, de unde vine. "Where are you from?". A urmat un scurt dialog, într-o engleza aproximativa. Mi-a spus ca e din Germania si ca a plecat în lume sa caute de munca, iar când ramâne fara "job", deci fara bani, apeleaza la bunavointa localnicilor. Nu-mi plac cersetorii si nici tertipurile lor. Acesta, însa, m-a convins sa bag mâna în buzunar, fiindca vorbea zâmbind sincer si fara a afisa privirea aceea de catei batuti a milogilor nostri. Mi-a spus ca, de patru ani, umbla prin toata Europa pe bicicleta si se opreste oriunde gaseste de lucru. Munceste orice. La Constanta, a varuit fatade de blocuri, vreo câteva saptamâni, vara trecuta. Îi place în România, fiindca gaseste multi oameni cu care se întelege în engleza, iar pâna acum nu a avut nicio problema, cu nimeni. Este a treia oara când vine aici si prima data când trece prin Braila, deci înca nu a avut timp sa-si faca o impresie despre oras. L-am întrebat cum îl cheama - Henry Wurt (mi-a dictat pe litere, ca sa nu gresesc) - si câti ani are. "45", mi-a raspuns. "Acasa n-am familie!", a adaugat si, spunând asta, ceva s-a rupt în privirea lui. Brusc, mi-a întors spatele si a plecat abatut, mergând pe lânga bicicleta încarcata ca un catâr.