La o astfel de masura extrema s-a ajuns pentru ca Ministerul Sanatatii nu vrea sa ajusteze cursul de referinta in relatia cu distribuitorii, de la 3,33 lei/euro, la 3,6-3,7 lei/euro, asa cum cer acestia. Ministrul Nicolaescu spune ca o face pentru ca nu vrea sa scumpeasca medicamentele, gindindu-se la binele populatiei. Personal, cred ca dincolo de bunele intentii ale acestuia, mai degraba este vorba de incapatinare. Acesta n-are dreptate nici cind spune ca degeaba se pling distribuitorii ca acum au pierderi, cumparind medicamente la un curs de 3,7 lei/euro si vinzindu-le unitatilor sanitare cu 3,3 lei/euro, din moment ce asta-vara nu s-a mai "plins" nimeni ca un euro ajunsese la doar 3,1 lei. Insa acest curs a fost inregistrat intr-o singura luna, media oficiala pe anul 2007 fiind, conform BNR, chiar de 3,3 lei/euro. Toata lumea ar vrea sa plateasca chiria, alimentele, benzina sau gazele la preturile din iulie 2007! Degeaba spune Eugen Nicolaescu sa stam linistiti, pentru ca unitatile sanitare ar trebui sa aiba stocuri de medicamente pentru cel putin trei saptamini. Aceasta in contextul in care spitalele se pling tot timpul de lipsa de bani si nu de putine ori pacientii trebuie sa vina cu medicamentele de acasa.
In plus, si ideea de a le cere distribuitorilor socoteala asupra profitului scos din livrarea de medicamente mi se pare mult prea comunista pentru un ministru liberal. Pai, nu acesta e scopul oricarei firme, de a avea profit, indiferent ca vinde medicamente ori covrigi? Salariile angajatilor si impozitele la stat nu se pot plati din pierderi.
Insa, trecind peste asta, mai trist e ca la mijloc e vorba de sanatatea unor oameni, situatie in care intrebarea pe care ar trebui sa si-o puna ministrul Sanatatii este ce face statul pentru ca aceste medicamente sa existe atunci cind este nevoie de ele, nu cind scade cursul leu/euro, deoarece nu e vorba de un moft la care, ca si pacient, mai poti renunta.