Ministrului de Externe al Romaniei a inceput sa-i placa in Scormonitoru'. Pe unde se duce, pe unde se-ntoarce, pac, mai face o gafa de proportii. Ultima data, in Spania. Stiu, subiectul a fost dezbatut si rasdezbatut in ziare si la tv-uri, dar ce vina avem noi ca Scormonitoru apare simbata, iar toate evenimentele interesante se intampla vineri seara? Am sa va reamintesc in treacat gestul comis de Cioroianu in fata regelul Juan Carlos al Spaniei: i-a facut semnul ala de genul "bine, ma, baiatule", cu degetul mare in sus. Ma surprinde la Adrian Cioroianu, daca te mai poate surprinde ceva la acest personaj, ca nu admite ca a gresit. O tine pe-a lui, ba chiar incearca sa te convinga ca lucrurile stau pe dos. Cit de greu poa' sa fie sa spui: "Da, bai, am dat-o in bara!". Asta inseamna un adevarat ministru de Externe. Sa discute in termeni de specialitate, sa fie evaziv in general, dar sa stie sa fie si concis atunci cind e cazul. Cioroianu le face exact pe dos. Cind trebuie sa-i zimbeasca elegant, barbateste, partenerului de dialog (in cazul de fata regele Spaniei), el apeleaza la gesturi colocviale, se comporta precum cu colegii de armata. Iar cind trebuie sa faca o gluma, sa fie destins, pozeaza in ministru de Externe, pare scortos, inabordabil, figurant, plin de el.
Si daca tot veni vorba despre Cioroianu, ma mai surprinde ca premierul Tariceanu se incapatineaza sa-l tina in functie pe acest gafeur de exceptie. Parca liberalii aveau oameni, parca ziceau ca pot guverna tara asta inca 10 ani de-acum incolo. Gata, nu mai are rost sa-mi umflu jugulara de pomana pentru un ins ca Cioroianu, care desi este ministru de Externe, se comporta ca unul de la Interne.