De la începutul lunii octombrie 2020, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică, "Vorbe din Duh", menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am început astfel o Călătorie spre altceva, spre ceva frumos într-o lume pe care noi am urâțit-o! Vom fi însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
Cel ce nu este în boală sau suferință este cel ce iartă pentru că nu crede în niciun păcat al semenului său. Este cel care își vede nevinovat fiecare semen, așa cum este în momentul nașterii. Dacă îl vede cu adevărat numai așa, fără o secundă de ezitare, atunci vede ceea ce este chiar el însuși, și iubirea adevărată. Dacă ai văzut „păcatul”, atunci l-ai făcut real și nu-l mai poți ierta cu adevărat. Iubirea adevărată exclude cu totul ideea de păcat, vină și pedeapsă. Cel care își vede fiecare frate nevinovat, se vindecă el însuși de boală sau suferință.
Pentru că unde este doar iubire, nu există deloc suferință. Iar cine s-a vindecat, a iertat cu adevărat, înțelegând realitatea inocenței.
Cui îi este frică de iubire, vede păcatul și vina, cunoscând suferința și nevindecarea.
A ierta nu înseamnă deloc un dar pe care îl aduci fratelui tău. Nici nu este o îndurare „generoasă”, crezându-l, totuși, vinovat, dar amânându-i superior, dar cu regret, o pedeapsă - pentru că mintea îi refuză, de fapt, dreptul la toată inocența.
A ierta înseamnă să-l vezi cu totul nevinovat, inocent dintotdeauna, precum un copil. Inocența nu are nimic de „plătit” nimănui, nici nu se justifică unei instanțe din afara sa.
Câtă vreme vezi păcate „reale” în jur, și oameni care au „defecte”, nu vezi iubirea care este chiar în ochii tăi, iar realul a fost înlocuit cu irealul.
Pentru a vedea iubirea ai primit darul vederii. Pentru că nimic altceva nu este de văzut.
„În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus și I-au zis: Cine, oare, este mai mare în Împărăția cerurilor?
Și chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor,
Și a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor.
Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăția cerurilor.
Și cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește.”
(Sfânta Evanghelie după Matei, XVIII, 1-5)
