Indiscutabil, Justitia romana trece prin momente de cumpana. Protestul personalului auxiliar, protestul magistratilor la care s-a adaugat, de luni, protestul avocatilor reprezinta doar virful aisbergului. Asta deoarece nemultumirile celor trei categorii extrem de importante in infaptuirea actului de justitie dateaza de ani de zile. Mai grav este ca sint slabe sperante sa se schimbe ceva in bine pentru protestatari. Nici salariile personalului auxiliar nu vor creste, deocamdata, nici reglementarile legale care i-au suparat pe magistrati nu se vor schimba peste noapte, nici avocatii "clasici", cum au fost denumiti de presa centrala, n-au prea multe sanse sa-i inlature pe asa-zisii avocati clandestini. In doua din cele trei categorii de protestatari, impactul revendicarilor este oarecum limitat: salarii marite pentru conditiile grele in care-si desfasoara activitatea, in cazul personalului auxiliar si sugrumarea activitatii barourilor paralele coordonate de Pompiliu Bota, in cazul grevei avocatilor. Intr-un fel sau altul e vorba, asadar, despre revendicari de breasla. Nemultumirile magistratilor, in schimb, au un impact mult mai larg. Ele depasesc revendicarile de breasla pentru ca disfunctionalitatile semnalate de Asociatia Magistratilor din Romania afecteaza masiv actul de justitie si ar putea avea repercusiuni chiar si asupra independentei judecatorilor. Ma voi limita doar la citeva exemple care argumenteaza limpede importanta protestului magistratilor. Codul de Procedura Penala a fost modificat de 3 ori in citeva luni in anul 2004, pentru ca in acest an Legea nr 356/2006, care opera o noua modificare, sa fie modificata in aceeasi zi de o Ordonanta de Urgenta nr 60/2006. Este stupefiant! La fel, Codul de Procedura Civila a fost modificat, numai intr-un an, de 5-6 ori, pentru ca in prezent sa se lucreze la un nou proiect de modificare a Codului de Procedura Penala, Civila si la Codul de Drept penal si civil. In aceste conditii, cum sa nu apara erori de judecata cind legile de capatii, in baza carora se judeca majoritatea dosarelor penale sau civile, se schimba de la o zi la alta? Si cine sufera din cauza lipsei unei practici unitare si a eventualelor erori judiciare? Justitiabilii, cetatenii acestei tari, parti in sutele de mii de dosare aflate pe rolul instantelor din Romania. Aceasta legislatie neclara, instabila si lipsita de coerenta este portita de scapare a multor infractori, constituind in acelasi timp mediul propice pentru savirsirea actelor de coruptie.
Pe de alta parte, un aspect deosebit de important este faptul ca,
in Romania, numarul magistratilor procurori si judecatori este total insuficient comparativ cu volumul de munca. Formarea unui magistrat presupune examene riguroase si cursuri de specializare, cum e si normal, astfel ca numarul absolventilor nu reuseste sa reduca numarul de dosare pe "cap" de judecator. Iata de ce, noile reglementari ce instituie, de pilda, obligativitatea citirii in sedinta de judecata a rechizitoriilor, unele avind zeci sau chiar sute de pagini, sint niste aberatii. Logic ar fi ca politica Ministerului de Justitie sa vizeze crearea conditiilor propice pentru judecarea cu rapiditate (celeritate, in termeni juridici) a cauzelor, nicidecum intirzierea judecatii din motive birocratice. Mai mult, daca magistratul nu respecta aceste reguli absurde este pasibil de sanctiuni disciplinare, si daca a fost sanctionat, hotaririle date de respectivul judecator sint supuse revizuirii. Pai, daca nici pe o hotarire definitiva a instantei nu te poti baza, atunci in ce mai poti avea incredere in Romania?
In alta ordine de idei, am admirat de la bun inceput perseverenta, curajul si chiar incapatinarea actualului ministru al Justitiei, Monica Macovei. Fara indoiala, Macovei a reusit sa desteleneasca un sistem intepenit de roata politicii. Pai, daca si-a asumat aceasta performanta, atunci ea ar trebui sa fie prima care sa trateze Justitia ca pe a treia putere in stat, iar pe magistrati ca de la egal la egal. Altminteri, tot ce a facut pina acum va avea semnificatia unei furtuni intr-un pahar cu apa, exact ca valul de arestari televizate urmat de eliberari pe banda rulanta.
Pe de alta parte, un aspect deosebit de important este faptul ca,
in Romania, numarul magistratilor procurori si judecatori este total insuficient comparativ cu volumul de munca. Formarea unui magistrat presupune examene riguroase si cursuri de specializare, cum e si normal, astfel ca numarul absolventilor nu reuseste sa reduca numarul de dosare pe "cap" de judecator. Iata de ce, noile reglementari ce instituie, de pilda, obligativitatea citirii in sedinta de judecata a rechizitoriilor, unele avind zeci sau chiar sute de pagini, sint niste aberatii. Logic ar fi ca politica Ministerului de Justitie sa vizeze crearea conditiilor propice pentru judecarea cu rapiditate (celeritate, in termeni juridici) a cauzelor, nicidecum intirzierea judecatii din motive birocratice. Mai mult, daca magistratul nu respecta aceste reguli absurde este pasibil de sanctiuni disciplinare, si daca a fost sanctionat, hotaririle date de respectivul judecator sint supuse revizuirii. Pai, daca nici pe o hotarire definitiva a instantei nu te poti baza, atunci in ce mai poti avea incredere in Romania?
In alta ordine de idei, am admirat de la bun inceput perseverenta, curajul si chiar incapatinarea actualului ministru al Justitiei, Monica Macovei. Fara indoiala, Macovei a reusit sa desteleneasca un sistem intepenit de roata politicii. Pai, daca si-a asumat aceasta performanta, atunci ea ar trebui sa fie prima care sa trateze Justitia ca pe a treia putere in stat, iar pe magistrati ca de la egal la egal. Altminteri, tot ce a facut pina acum va avea semnificatia unei furtuni intr-un pahar cu apa, exact ca valul de arestari televizate urmat de eliberari pe banda rulanta.
