Asadar, toata lumea se razboieste cu toata lumea. In acest timp, ciinii se inmultesc pe strazi si lupta pentru supravietuire. Nu este vina lor ca s-au nascut pe strada, asa cum nu este nici vina contribuabililor ca o gasca de patrupede face legea pe domeniul public. Si daca tot au ocupat domeniul public, macar de i-ar musca pe interlopii care, de asemenea, revendica acest teritoriu. Ce vreti, ma, musca si ei pe cine se nimereste. Azi un betiv, miine un hot, poimiine un copil, depinde de norocul fiecaruia.
Aici nu este vorba despre a iubi sau a uri ciinii. Eu am crescut doi ciini la viata mea, iar acum hranesc o catea la bloc. Imi dau seama ca gresesc, dar nici s-o las sa moara de foame nu pot. Am dus-o la sterilizat pe banii mei, deci nu mai exista pericolul sa umple strada cu pui. Cu toate astea, as vota pentru o solutie radicala. Cu stringere de inima, dar as vota. Sa zicem ca toti maidanezii aflati acum pe strazi ar fi sterilizati. Intr-o prima faza am reusi sa stopam fenomenul inmultirii lor. Da, dar daca apoi le dam drumul pe strazi si asteptam sa moara de batrinete putem spune ca am ajuns acolo de unde am plecat. In nici o tara europeana nu exista atitia ciini pe strazi. Trebuie sa ne hotarim: ori acceptam sa convietuim cu ei pe arterele patriei, ori ne apucam de treaba. Nu noi, ci autoritatile, desigur, care trebuie sa ne consulte insa in aceasta problema delicata. Poftim, in 1954, strazile Spaniei erau pline de ciini vagabonzi. Regele Spaniei s-a apucat de treaba, ca sa zic asa, si a scos Armata in strada sa-i omoare pe maidanezi. A fost macel, a iesit cu scandal, injuraturi si blesteme, dar de atunci, in Spania, orice ciine are un stapin, nu este propriul lui stapin.