• preşedintele PNŢCD Brăila, Gheorghe Chiru, s-a arătat complet mâhnit de trecerea în nefiinţă a Regelui Mihai I al României • fostul consilier judeţean a ţinut să realizeze un scurt istoric al vieţii Regelui Mihai, încercând să surprindă printre altele şi rolul major pe care l-a avut Majestatea Sa în aderarea României la NATO şi UE
Ţărănistul Gheorghe Chiru s-a arătat profund marcat de trecerea în nefiinţă a Regelui Mihai I al României. Preşedintele PNŢCD Brăila a transmis pe adresa redacţiei “Obiectiv - Vocea Brăilei” un scurt istoric al vieţii Regelui Mihai, încercând să surprindă momentele cheie, care au marcat într-un fel sau altul viaţa românilor.
“În octombrie 1921, pe data de 25 ale lunii, la Castelul Peleş, în Sinaia, se năştea Mihai, fiul principelui Carol de Hohenzollern Sigmaringen şi a principesei Elena a Greciei. Tânărul Mihai devine moştenitor al tronului în urma semnării actului din 28 dec 1925, de către tatăl său Carol moştenitorul tronului. Acesta renunţă la drepturile, titlurile, prerogativele sale iar ulterior prin codicilul din 11 ianuarie 1926 Ferdinand lasă moştenire principelui Mihai părţile imobile care reveneau anterior Principelui Carol. Regele Ferdinand întruneşte Consiliul de Coroană pe 31 dec 1926 după ce acordă în prealabil audienţe lui Iuliu Maniu, Nicolae Iorga, Ionel Brătianu, Ion Mihalache, Alexandru Averescu, Constantin Prezan, cei mai importanţi oameni politici ai vremii, Regele fiind decis să accepte renunţarea fiului său Carol. Moartea regelui Ferdinand, în anul 1927, i-a adus tânărului Mihai coroana regală, fiind proclamat Rege al României alături de un Consiliu de Regenţă. Prinţul Carol, revine în România la 8 iunie 1930, se autoproclamă Rege, fiind încoronat cu acordul celor două Corpuri Legislative din «Reprezentanţa Naţională». Mihai l devine, la iniţiativa lui Mihail Manoilescu, Mare Voievod de Alba Iulia. Confruntarea lui Carol al ll lea cu Iuliu Maniu, campania de dezbinare a partidelor politice, instaurarea dictaturii regale, asasinatele politice (IG Duca, Corneliu Zelea Codreanu şi Armand Călinescu), colaborarea regimului carlist cu Garda de Fier condusă de Horia Sima, au slăbit puternic poziţia monarhului, iar Dictatul de la Viena cu implicaţiile sale îl aduce în fruntea guvernului pe Ion Antonescu, cu puteri depline în stat. Acesta, în dimineaţa zilei de 6 septembrie, îi cere lui Carol să abdice, voievodul de Alba Iulia fiind încoronat ca Mihai l Rege al României. Relaţia cu generalul Ion Antonescu a fost mai mult decât tensionată, acesta din urmă a ales o conducere autoritară, inflexibilă, îndepărtându-l pe tânărul rege de treburile statului în pofida faptului ca Mihai I era şeful statului şi şeful suprem al armatei. La nici 23 de ani, în august 1944, pe data de 23, Regele îl arestează pe Mareşal şi România se alătură Naţiunilor Unite. Surpriza acţiunii a fost uriaşă şi pe măsura şi reacţia lui Hitler, dar România a fost salvată, participarea alături de Aliaţi la sfârşitul războiului, a anulat prevederi din Dictatul de la Viena”, scrie Chiru într-un comunicat.
Liderul ţărănist susţine că gestul curajos al Regilor, aşa cum au confirmat-o mulţi specialişti militari, a avut ca efect scurtarea conflagraţiei în Europa cu câteva luni, evitarea unor pierderi umane mai mult decât însemnate şi diminuarea efortului de război aliat, considerabil.
“Astfel, în urma actului de la 23 August 1944, România se alătură Aliaţilor şi în următoarele două luni Armata Română eliberează cu mari sacrificii Transilvania de Nord. Persistă o dilemă referitoare la 25 octombrie: cum a devenit această zi...Ziua Armatei Române. Sărbătoarea are o legătură strânsă, fără echivoc, cu generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei a 4-a Române, care a decis să pornească ofensiva pentru a elibera Careiul, ultima palmă de pământ românesc aflat sub ocupaţie maghiară (Miklos Horthy, dictatorul Ungariei, tocmai fuseseră arestat de nazişti cu 9 zile în urmă şi un alt fidel al regimului nazist Ferenc Szalasi îi luase locul). Gheorghe Avramescu a dorit astfel să îi facă cadou Regelui, care împlinea 23 de ani şi cu două luni înainte scosese România din războiul împotriva Naţiunilor Unite. În aceeaşi zi soldaţii români au trecut în Ungaria, fapt consemnat de generalul Avramescu într-un ordin de zi al armatei. Gestul generalului vis a vis de ziua MS Regele avea o semnificaţie profundă, aparte, care sublinia opoziţia faţă de nazişti şi faţă de comunişti. Mai târziu...în anul 1959, după plecarea armatei ruse din ţară, Gheorghe Gheorghiu Dej declară 25 octombrie Ziua Armatei Române, astfel că, în mod zeflemist/batjocoritor, comuniştii au continuat să serbeze astfel ziua Regelui Mihai. Sfârşitul anului 1944 aduce pe fondul presiunilor ocupaţiei sovietice două guverne: unul prezidat de generalul Constantin Sănătescu, timp de o lună iar pe 6 dec 1944 al doilea consiliu de miniştri avândul ca preşedinte pe generalul Nicolae Rădescu. Puterea era preluată “de facto” de URSS! Tancurile Armatei Roşii erau scoase pe străzile Bucureştiului ori de câte ori autorităţile/guvernul încercau să blocheze acţiunile comuniştilor. Ruşii, Ana Pauker&Co pun la cale (la sfârşitul lunii februarie) un plan, o diversiune, scot în stradă în jur de 25.000 de oameni care sunt adunaţi în faţa Palatului Regal manifestând împotriva guvernului. Ruşii trag în mulţime câteva focuri, ucid oameni şi acuză pe Rădescu că a pus armata să tragă în mulţime. Sub acest pretext cer demisia guvernului , iar adjunctul ministrului de externe sovietic Visinski îl impune pe omul lor. Totul a fost făcut prin forţă, ruşii preluând controlul total al ţării şi având asul în mânecă; Ardealul...unde instalase administraţia militară, astfel Regele Mihai este obligat să-l demită pe Rădescu şi să-l desemneze prim ministru pe Petru Groza pe 6 martie 1945, zi sinistră în istoria ţării. În acel guvern în care intră şi Gh Tătăraşcu, mai intrau printre alţii Lucreţiu Pătrăşcanu,Teohari Georgescu, Lotar Rădăceanu, Ştefan Voitec şi GH Gheorghiu Dej. Obiectivul principal a fost Lichidarea Opoziţiei, în special pe Iuliu Maniu, lăsând loc controlului rusesc total! La 8 noiembrie 1945 Teohari Georgescu, ministru comunist de la Interne, convoacă reprezentanţii PNT şi PNL şi le citeşte adresa Comisiei Aliate de Control care autorizau mitingul organizat de tineretul din cele două partide cu ocazia sărbătorii zilei numelui Regelui Mihai, dar şi a zilei de naştere (Guvernul Groza Interzisese manifestaţii de 25 oct 1945, făcând arestări masive în rândurile PNT şi PNL exact în seara acelei premergătoare zilei de naştere a MS Regele), spunându-le celor doi secretari generali Penescu şi Ctin Brătianu că se va lăsa cu vărsare de sânge dacă partidele “provoacă incidente”. Trebuie amintit că Groza şi Susaicov pregăteau cu tovarăşii de drum, politrucii veniţi cu divizia “Tudor Vladimirrescu” alături de “clasa muncitoare” înarmată cu răngi, un macel la propriu. Regele se afla în cunoscuta Grevă regală, în semn de protest faţă de ocupaţia sovietică şi guvernului comunist, fapt ce alimenta şi mai mult sentimentele antiruseşti şi împotriva guvernului Groza. Sărbătorirea MS Regele s-a transformat într-o manifestaţie de sprijin pentru monarhie, dar s-a încheiat într-o baie de sânge şi cu sute de tineri arestaţi de comunişti. «Cred că puţine popoare s-au lăsat vreodată împuşcate ca să-i ureze regelui lor la mulţi ani», scria în memoriile sale Principesa Ileana. Regele Mihai a fost iubit pentru că şi-a câştigat simpatia şi admiraţia poporului prin acţiunile sale de mare curaj, atitudinea şi ţinuta sa de mare nobleţe, în ciuda tinereţii sale. Ziua de 8 noiembrie 1945 va rămâne în istoria României drept “Ziua Arhanhelilor Însângeraţi”, cu implicaţii deosebite în viaţa ţării prin efectele sale ulterioare”, a mai scris Chiru.
Abdicarea, exilul şi revenirea în ţară
Ţărănistul brăilean a ţinut să sublinieze că Regele Mihai şi-a păstrat solidaritatea şi atenţia faţă de tineri, inclusiv în momentul abdicării forţate din 30 dec 1947, când a fost pus să-şi semneze actul de renunţare sub ameninţarea împuşcării a o mie de studenţi aflaţi în închisori şi arestarea a altor câteva mii.
“Renunţarea la tron s-a produs sub triste auspicii pentru ţară, URSS controla statul român, Armata Roşie, prezentă pe întreg teritoriul, a consolidat un guvern comunist care a avut ca misiune eliminarea opoziţiei politice şi a liderilor ei, anihilarea fizică a intelectualităţii româneşti, ştergerea identităţii naţionale, România devenind doar un teritoriu din care au plecat milioane, tone de materii prime şi mărfuri pe care ruşii le-au rechiziţionat drept daune de război sau pur şi simplu au dispărut, duse fiind în URSS. Regele a fost, în anii de pribegie inclusiv pentru partizanii din munţi, speranţa, portdrapelul şi motivaţia de a lupta, s-au sacrificat cu gândul că Regele va veni! Exilul său a durat 50 de ani, la acesta contribuind în ultima parte şi regimul Iliescu care a interzis accesul MS Regele pe teritoriul României, acesta fiind efectiv fugărit pe autostradă de autorităţile române care au avut ordin să-l întoarcă pe Rege la avion. Un moment ruşinos din istoria României care va stigmatiza pentru totdeauna pe Ion Iliescu”, a completat Chiru.
Mergând pe aceeaşi linie, preşedintele PNŢCD Brăila, precizează că anul 1992, a rămas în amintirea tuturor românilor, după ce un milion de oameni au fost prezenţi în centrul capitalei la scurta vizită a Majestăţii Sale în România.
“Dar totul a fost efemer, dorinţa multor români de revenire la statul de drept şi Constituţia de la 1923 a rămas doar un deziderat, conducerea comunistă (Regimul Iliescu) a limitat informaţia, a distorsionat adevărul, a evitat un referendum privitor la forma de stat şi reîntoarcerea la monarhie a rămas doar o Fata Morgana. Acelaşi regim a apelat la serviciile MS Regele 10 ani mai târziu când suveranul nostru a acceptat să devină ambasador al României în vederea aderării la NATO şi UE, rolul său fiind unul major în accederea României în aceste structuri. MS Regele a fost un mare patriot, un mare om de stat, un personaj unic prin prezenţa şi prestanţa sa, a ştiut să menţină la nivel mare importanţa Casei Regale în ciuda vicisitudinilor, a delatorilor, a multor lucruri urâte fabricate împotriva sa, inclusiv o istorie distorsionată “servită” generaţiilor de români cărora se dorea să li imprime ideea că Regele a fost un om slab, dar realitatea a fost alta, Mihai I a fost imperial, a rămas drept, a iertat şi ni s-a prezentat aşa cum îl ştim, un personaj rarisim care lasă un gol imens prin dispariţia sa! Niciodată nu te vom uita, Majestate!”, a încheiat Chiru, cu regret.
Reamintim că, Regele Mihai I, fostul suveran al României, a murit marţi la vârsta de 96 de ani la reşedinţa sa din Elveţia şi va fi înmormântat, pe 16 decembrie, în noua catedrală de la Curtea de Argeş, alături de regina Ana, după cum a anunţat Casa Regală. De asemenea, Casa Regală a României a precizat, ieri, într-un comunicat de presă, că principesa Margareta va avea statut de regină, iar Principele Radu devine din Alteţa Sa Regală Princepele Radu în Princepele Consort.
Totodată, Guvernul Mihai Tudose, a adoptat o hotărâre în şedinţa de ieri, ca 14, 15 şi 16 decembrie 2017 să fie zile de doliu naţional pe teritoriul României, în memoria Majestăţii Sale Regele Mihai al României, şef al statului român între anii 1927-1930 şi 1940-1947.
