Câmpia de sare este situată la o altitudine de 3.656 de metri, în mijlocul celui mai înalt platou din Munţii Anzii Cordilieri - Altiplano, şi s-a format după ce marele lac Minchin s-a evaporat treptat în ultimii 20 000 de ani. Rămăşiţele lacului sunt vizibile şi astăzi: în apropiere de pustiul sărat din Uyuni, lacurile Poopo, Uru Uru şi Titicaca, sunt conectate între ele în timpul sezonului ploios, reconstituind o parte din suprafaţa lacustră a vechiului Minchin.
Trei sferturi din an, regiunea nu primeşte decât extrem de puţine precipitaţii. Stratul de sare, cu o grosime ce variază între 2 şi 20 de metri, este responsabil pentru suprafaţa uimitor de plată: odată ce apele din sezonul ploios topesc partea superficială a depozitului de sare, acesta se transformă într-un enorm lac sărat, cu o adâncime foarte mică. Repetat de mii de ori de-a lungul timpului, procesul a dus la aplatizarea aproape perfectă câmpiei.
Oglindă uriaşă
Salar de Uyuni are în centru mai multe insule, vârfurile unor vechi vulcani, care sunt acoperite de corali fosilizaţi şi de depozite sedimentare cu urme de viaţă marină.
Suprafaţa sa de culoare albă şi cerul albastru intens creează uneori imagini incredibile, în special în timpul sezonului umed, atunci când câmpia de sare este acoperită cu apă şi se transformă într-o oglindă imensă.
Zona, însă, poate fi periculoasă, punctele de orientare în deşertul de sare lipsind cu desăvârşire.
