Alin Florea face parte dintr-un grup de actori talentati formati la Iasi. Pe acelasi drum au pornit chiar din scoala, au mers impreuna la facultate, apoi au venit impreuna la Braila. Un an dupa ce a venit aici insa, nu a jucat nimic. Ici colo, cite un rol secundar, situatie care nu l-a multumit deloc. Abia cind Radu Nichifor i-a dat un rol important in "Angajare de clown" s-a simtit multumit. Primise un rol mare, in care talentul si creativitatea sa au iesit la suprafata. In ultimul an, acest spectacol a participat la numeroase festivaluri, iar rolul pe care-l face a atras atentia criticilor. Cu doar citeva zile inainte de momentul in care vor juca "Angajare de clown" la Festivalul de Comedie de la Galati, actorul Alin Florea a acordat un interviu ziarului nostru.
"Imi plac rolurile mari. Iti dau libertate sa creezi"
- Cum ai ajuns la teatru?
- Am facut un liceu teoretic, sectia fizica-chimie, si nu aveam nici un gind sa dau la teatru. In clasa a X-a liceul nostru a pregatit o piesa pentru un festival de teatru scolar. M-au chemat si pe mine sa dau o proba, mi-au spus ca sint foarte potrivit pentru spectacolul respectiv. Ne-am pregatit si cind am prezentat spectacolul mi-am dat seama ca asta ar fi drumul. Dupa aceea m-am gindit foarte serios la teatru. Apoi am urmat cursuri de teatru la Palatul Copiilor, unde m-am intilnit cu Ramona Ganga, cu Marius Manole. Eram un grup foarte omogen. De la Palatul Copiilor toti am intrat la teatru.
- Ce se intimpla acolo atit de special, pentru ca sint mii de copii care fac teatru la Palatele Copiilor si nu dau la teatru?
- Este adevarat. Noi il aveam ca profesor pe domnul Damian, care ne dadea toata libertatea din lume de a crea orice. Faceam toate nazbitiile din lumea asta. Faceam teatru, pantomima, toate prostiile care ne treceau prin cap si mergeam la festivaluri. Acest lucru ne-a ajutat foarte mult, pentru ca in facultate, cind am intrat, noi deja aveam niste raspunsuri, nu am plecat chiar de la zero. Si in facultate s-a pastrat acel grup de la Palatul Copiilor.
- Care a fost cel mai dezagreabil lucru pe care l-ai trait ca actor?
- Primul an in care am venit la Braila si nu am jucat. Este foarte rau sa nu joci. Iti pierzi antrenamentul, nu mai esti in forma. Secretul meu este ca imi plac rolurile mari. Iti dau libertate sa creezi. In meseria asta este foarte important sa crezi ca poti, iar daca nu joci, incepi sa crezi ca nu esti in stare, ca esti un actor slab.
Un rol mic poti sa-l faci o bijuterie, dar se termina repede
- De ce crezi ca s-a intimplat asa ceva?
- Pai de cite ori venea vreun regizor sa monteze ceva vedea citeva spectacole. Daca eu nu jucam in ele, firesc nu avea cum sa-si dea seama ce pot. A fost nevoie sa apara un regizor, Radu Nichifor, care sa riste cu mine si sa-mi dea un rol important in "Angajare de clown". Trebuie sa recunosc ca la inceput l-am chinuit pentru ca nu puteam sa-mi intru in mina, dar in final, cred ca a iesit bine. Am vazut asta in ochii colegilor. Cel mai bun indiciu pentru cum am jucat. Atunci am vazut ca unii chiar nu credeau ca pot sa fac acel rol, insa eu am crezut si am demonstrat ca pot.
- Ai facut si roluri mici foarte bine, nu te pierdeai in anonimat.
- Da, numai ca mie imi plac rolurile mari. Un rol mic poti sa-l faci foarte bine, sa-l faci o bijuterie, il joci, insa se termina repede. Pe cind cu un rol mare ai alte satisfactii. Sint actori carora le plac rolurile mari, dar si cei carora le plac rolurile mici. La premiera am vazut privirile colegilor dupa "Angajare de clown", am simtit ca se uita altfel. Colegii sint cel mai bun reper. A fost bine.
- Iti place sa joci singur?
- Nu. Atunci cind ai un partener fiecare pune cite o caramida si se construieste spectacolul. Singur este foarte greu si nu-mi place sa fiu singur. Nu-mi doresc asa ceva.
Pot sa spun ca ei, surdomutii au facut terapie cu mine
- Care crezi tu ca a fost momentul de cotitura din cariera ta?
- Cind am venit la Braila. Toate lucrurile bune mi s-au intimplat aici. Aici am obtinut primul rol mare, aici l-am intilnit pe Victor Frunza, un mare regizor, un mare om. E foarte bun psiholog, te simte imediat si daca simte ca poti mai mult, iti da mai mult. Victor Frunza te simte si pentru mine asta inseamna foarte mult. El ne dadea totul concentrat intr-un singur cuvint. Iti da o indicatie cu un singur cuvint sau gest si nici nu trebuie sa joci altceva. Asa cum spune, si el este un bun meserias. Si, foarte important, iubeste actorul, este foarte important acest lucru.
- Ce deosebire exista intre regizorul care iubeste actorul si cel care nu-l iubeste?
- Problema nu este daca-l iubeste sau nu, ci daca are incredere in el. Unii ii folosesc pe actori ca pe niste marionete. Poate au avut experiente cu actori care nu au stiut sa faca ce au vrut si acum nu mai au incredere si transforma actorii in marionete, doar ii muta cu mina si rezolva spectacolul regizoral, sau sint atit de egoisti incit vor sa se evidentieze numai ei. Spectacolele lor sint frumoase ca imagine, emotioneaza prin imagine, decor, dar cind spectacolul se bazeaza pe actor si actorie spectacolul va avea succes. Poate ati observat ca un copilas chiar daca are jucarii de plus foarte frumoase, intotdeauna le va lasa pentru un animalut viu.
- Cum s-a intimplat de te-ai angrenat in proiectul "Terapia prin teatru"?
- Toate lucrurile din viata mea se intimpla asa, brusc. A venit doamna Dobrin si mi-a propus sa lucrez in proiectul "Terapia prin teatru" pentru ca a auzit ca eu am mai lucrat ca agent social stradal. In proiect am lucrat cu surdomutii, am facut pantomima. Acesti oameni au probleme, nu pot auzi si nu pot vorbi, dar au atita optimism, atita fericire, liniste ce nu am mai vazut nicaieri. Pot sa spun ca ei, surdomutii, au facut terapie cu mine.
In Romania, regizorii buni ii numeri pe degetele de la mina
- Ca agent social stradal cu ce te-ai ocupat?
- Nu am intrat din primul an la teatru si in acel an m-am angajat ca agent social stradal. Faceam evidente cu copiii strazii, vorbeam cu ei, le gaseam un loc in care sa manince, sa doarma. Aceasta experienta mi-a folosit.
- Ce ti-ai dori?
- Un regizor bun. Toti actorii isi doresc regizori buni, care sa-i puna in evidenta, dar, din pacate, asemenea regizori sint foarte putini in Romania. Ii numeri pe degetele de la mina. Aceasta este cea mai mare dorinta a unui actor, sa lucreze cu regizori buni. Ca actor depinzi de regizori. Actori sint multi in tara, mai buni, mai slabi. In Bucuresti sint foarte multi care stau pe tusa, insa regizorul, cind are nevoie de un actor il ia de acolo de unde joaca si-si face spectacolul. Pentru actori este mult mai greu. De aceea zic eu ca cea mai mare dorinta a unui actor este sa intilneasca un regizor bun.
"Imi plac rolurile mari. Iti dau libertate sa creezi"
- Cum ai ajuns la teatru?
- Am facut un liceu teoretic, sectia fizica-chimie, si nu aveam nici un gind sa dau la teatru. In clasa a X-a liceul nostru a pregatit o piesa pentru un festival de teatru scolar. M-au chemat si pe mine sa dau o proba, mi-au spus ca sint foarte potrivit pentru spectacolul respectiv. Ne-am pregatit si cind am prezentat spectacolul mi-am dat seama ca asta ar fi drumul. Dupa aceea m-am gindit foarte serios la teatru. Apoi am urmat cursuri de teatru la Palatul Copiilor, unde m-am intilnit cu Ramona Ganga, cu Marius Manole. Eram un grup foarte omogen. De la Palatul Copiilor toti am intrat la teatru.
- Ce se intimpla acolo atit de special, pentru ca sint mii de copii care fac teatru la Palatele Copiilor si nu dau la teatru?
- Este adevarat. Noi il aveam ca profesor pe domnul Damian, care ne dadea toata libertatea din lume de a crea orice. Faceam toate nazbitiile din lumea asta. Faceam teatru, pantomima, toate prostiile care ne treceau prin cap si mergeam la festivaluri. Acest lucru ne-a ajutat foarte mult, pentru ca in facultate, cind am intrat, noi deja aveam niste raspunsuri, nu am plecat chiar de la zero. Si in facultate s-a pastrat acel grup de la Palatul Copiilor.
- Care a fost cel mai dezagreabil lucru pe care l-ai trait ca actor?
- Primul an in care am venit la Braila si nu am jucat. Este foarte rau sa nu joci. Iti pierzi antrenamentul, nu mai esti in forma. Secretul meu este ca imi plac rolurile mari. Iti dau libertate sa creezi. In meseria asta este foarte important sa crezi ca poti, iar daca nu joci, incepi sa crezi ca nu esti in stare, ca esti un actor slab.
Un rol mic poti sa-l faci o bijuterie, dar se termina repede
- De ce crezi ca s-a intimplat asa ceva?
- Pai de cite ori venea vreun regizor sa monteze ceva vedea citeva spectacole. Daca eu nu jucam in ele, firesc nu avea cum sa-si dea seama ce pot. A fost nevoie sa apara un regizor, Radu Nichifor, care sa riste cu mine si sa-mi dea un rol important in "Angajare de clown". Trebuie sa recunosc ca la inceput l-am chinuit pentru ca nu puteam sa-mi intru in mina, dar in final, cred ca a iesit bine. Am vazut asta in ochii colegilor. Cel mai bun indiciu pentru cum am jucat. Atunci am vazut ca unii chiar nu credeau ca pot sa fac acel rol, insa eu am crezut si am demonstrat ca pot.
- Ai facut si roluri mici foarte bine, nu te pierdeai in anonimat.
- Da, numai ca mie imi plac rolurile mari. Un rol mic poti sa-l faci foarte bine, sa-l faci o bijuterie, il joci, insa se termina repede. Pe cind cu un rol mare ai alte satisfactii. Sint actori carora le plac rolurile mari, dar si cei carora le plac rolurile mici. La premiera am vazut privirile colegilor dupa "Angajare de clown", am simtit ca se uita altfel. Colegii sint cel mai bun reper. A fost bine.
- Iti place sa joci singur?
- Nu. Atunci cind ai un partener fiecare pune cite o caramida si se construieste spectacolul. Singur este foarte greu si nu-mi place sa fiu singur. Nu-mi doresc asa ceva.
Pot sa spun ca ei, surdomutii au facut terapie cu mine
- Care crezi tu ca a fost momentul de cotitura din cariera ta?
- Cind am venit la Braila. Toate lucrurile bune mi s-au intimplat aici. Aici am obtinut primul rol mare, aici l-am intilnit pe Victor Frunza, un mare regizor, un mare om. E foarte bun psiholog, te simte imediat si daca simte ca poti mai mult, iti da mai mult. Victor Frunza te simte si pentru mine asta inseamna foarte mult. El ne dadea totul concentrat intr-un singur cuvint. Iti da o indicatie cu un singur cuvint sau gest si nici nu trebuie sa joci altceva. Asa cum spune, si el este un bun meserias. Si, foarte important, iubeste actorul, este foarte important acest lucru.
- Ce deosebire exista intre regizorul care iubeste actorul si cel care nu-l iubeste?
- Problema nu este daca-l iubeste sau nu, ci daca are incredere in el. Unii ii folosesc pe actori ca pe niste marionete. Poate au avut experiente cu actori care nu au stiut sa faca ce au vrut si acum nu mai au incredere si transforma actorii in marionete, doar ii muta cu mina si rezolva spectacolul regizoral, sau sint atit de egoisti incit vor sa se evidentieze numai ei. Spectacolele lor sint frumoase ca imagine, emotioneaza prin imagine, decor, dar cind spectacolul se bazeaza pe actor si actorie spectacolul va avea succes. Poate ati observat ca un copilas chiar daca are jucarii de plus foarte frumoase, intotdeauna le va lasa pentru un animalut viu.
- Cum s-a intimplat de te-ai angrenat in proiectul "Terapia prin teatru"?
- Toate lucrurile din viata mea se intimpla asa, brusc. A venit doamna Dobrin si mi-a propus sa lucrez in proiectul "Terapia prin teatru" pentru ca a auzit ca eu am mai lucrat ca agent social stradal. In proiect am lucrat cu surdomutii, am facut pantomima. Acesti oameni au probleme, nu pot auzi si nu pot vorbi, dar au atita optimism, atita fericire, liniste ce nu am mai vazut nicaieri. Pot sa spun ca ei, surdomutii, au facut terapie cu mine.
In Romania, regizorii buni ii numeri pe degetele de la mina
- Ca agent social stradal cu ce te-ai ocupat?
- Nu am intrat din primul an la teatru si in acel an m-am angajat ca agent social stradal. Faceam evidente cu copiii strazii, vorbeam cu ei, le gaseam un loc in care sa manince, sa doarma. Aceasta experienta mi-a folosit.
- Ce ti-ai dori?
- Un regizor bun. Toti actorii isi doresc regizori buni, care sa-i puna in evidenta, dar, din pacate, asemenea regizori sint foarte putini in Romania. Ii numeri pe degetele de la mina. Aceasta este cea mai mare dorinta a unui actor, sa lucreze cu regizori buni. Ca actor depinzi de regizori. Actori sint multi in tara, mai buni, mai slabi. In Bucuresti sint foarte multi care stau pe tusa, insa regizorul, cind are nevoie de un actor il ia de acolo de unde joaca si-si face spectacolul. Pentru actori este mult mai greu. De aceea zic eu ca cea mai mare dorinta a unui actor este sa intilneasca un regizor bun.
