Poate aceasta este şi greşeala noastră, a adulţilor, ne încurcăm în cuvinte... Era un grup format din 20-25 de prichindei şi discutam despre viaţă. Imaginează-ţi ce discuţie aprinsă se desfăşura în acea încăpere, având în vedere că ei reprezintă viaţa şi viitorul. După ce am făcut cunoştinţă, a venit şi epica întrebare, "ce vrei să te faci când o să fii mare?". "-Eu vreau să devin medic şi să salvez vieţi", "-eu să fiu profesor şi să predau", "-eu să devin şofer pe TIR şi o să călătoresc prin toată lumea" etc. În timp ce îi ascultam, mi se încălzea inima de bucurie văzând un grup de oameni entuziasmaţi şi dornici de muncă. Chiar dacă aveau vârste cuprinse între 5 şi 10 ani, ei erau conştienţi că doar cu munca şi cu studiul vor reuşi să devină ceea ce îşi doresc. Începând cu vârsta de 15-16 ani, omul începe să depună cel mai mult efort pentru a ajunge la o facultate care îi va promite un job în domeniu ales. Dificil este ce se va întâmpla dacă nu va obţine ceea ce şi-a dorit. Trăim într-o lume în care fiecare ins aleargă de dimineaţa până seara pentru a-şi atinge obiectivele. Ce se întâmplă în interiorul fiinţei umane în momentul în care, pe moment, nu ajunge la destinaţia pe care şi-a dorit-o? Conform studiilor realizate de diferiţi psihologi din întreaga lume, omul devine confuz, se interiorizează, devine frustrat şi dezamăgit. Cu alte cuvinte, renunţă! Iar aici este momentul în care cele mai multe persoane greşesc. Doar pentru că uşa spre comoară nu este tocmai vizibilă, nu înseamnă că nu există.
Trebuie să vă amintiţi că deţinem în ADN-ul nostru diferite abilităţi pe care le vom dezvolta odată cu trecerea anilor. Este imposibil să fim cu toţii IT-işti, antreprenori, economişti, contabili, zidari, electricieni etc. Talentele cu care ne naştem şi pe care le vom dezvolta apoi creează opere de artă în jurul nostru. Nu te ruşina niciodată de abilităţile pe care le ai, valorifică-le în muncă şi nu renunţa până când nu vei fi profesionist în domeniul tău!Sunt oameni care preferă să lucreze direct cu publicul, alţii preferă calculatorul drept colaborator direct, alţii îşi petrec orele verificând documente etc, dar fiecare ştie ce are de făcut, ştie care trebuie să fie scopul final şi chiar acela va fi. De asemenea, nu există job bun sau job prost. Poţi, de exemplu, să fii menajeră şi să caştigi, în diferite luni, mai mulţi bani decât câştigă un profesor universitar. Totul depinde de responsabilitatea cu care priveşti activitatea pe care o desfăşori. Nu lăsa pe nimeni să îţi spună ce să devii în viaţă pentru că ştii deja, ştii ce îţi doreşti să fii peste câţiva ani.
Munca este o relaxare a minţii, datorită ei reuşim să echilibrăm corpul şi mintea, conturăm ceea ce se întâmplă în jurul nostru într-un mod frumos şi creăm extraordinarul.
Vrei să devii bun în domeniul ales? Atunci munceşte! Riscă! Renunţă la 1-2 hobby-uri, la câteva vacanţe, la un număr de ore alături de prieteni şi de familie. Si, cel mai important, nu uita studiul. Nimic nu se poate realiza fără studiu şi fără exercitiu. Eşti zidar? Ai învăţat de la oameni pricepuţi cum se construieşte un zid perfect. Eşti profesor? Ai învăţat de la oameni dedicaţi muncii lor ce înseamnă cunoaşterea. Eşti IT-ist? Cineva ţi-a pus la dispoziţie materialele necesare pentru a înţelege logica limbajului de programare.
Când îţi alegi cu grijă job-ul şi când eşti responsabil, munca nu o să mai fie o povară! Fii un model pentru cei din jurul tău şi fă alegerea corectă!
