De la începutul lunii octombrie 2020, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică, "Vorbe din Duh", menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am început astfel o Călătorie spre altceva, spre ceva frumos într-o lume pe care noi am urâțit-o! Vom fi însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
A crede sau a nu crede nu este o alegere. Credința însoțește întotdeauna o minte. Însă o credință poate genera sfințenie, iar cealaltă, iluzie.
Necredința nu există; ea este de fapt credință în nimic - o iluzie convenabilă, aleasă pentru confort, atașată propriei voințe nelibere. Necredința este totodată „credința” celui ce se vede neputincios, alegând să creadă că nu are libertate. Iar ceea ce crede despre sine, va pretinde și de la frații săi, percepând trupul ca un templu dedicat păcatului.
Credința vede în frații tăi sfințenie și nimic altceva. „Necredința”, opusul.
Mintea alege ceea ce crede.
Cum ar fi dacă te-ai uita la frații tăi și nu ai vedea niciun păcat?
„Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi,
Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă.
Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.
Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine.
Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela.
Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem?
Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.”
(Sfânta Evanghelie după Matei. XVII, 14-20)
