Toţi visăm, dar oamenii de ştiinţă nu ştiu de ce o facem. Este o activitate involuntară, la fel de naturală ca şi respiratul şi chiar şi persoanele care nu îşi amintesc visele, visează cel puţin o oră în fiecare noapte, relatează Huffington Post. Observaţiile asupra somnului copiilor au condus la cercetări pe adulţi şi la dezvoltarea literaturii de specialitate, despre mişcarea rapidă a ochilor, MRO, sau REM, în limba engleză, baza tuturor studiilor legate de somn.
Faza REM a somnului este considerată cea mai potrivită pentru visatul obişnuit. La bebeluşi, aceasta fază durează în jur de 50% din perioada totală a somnului, dar procentajul scade odată cu vârsta până la 22% în cazul adulţilor. Pentru cei mai mulţi dintre adulţi, faza REM se declanşează la fiecare 90 de minute, începând cu primele trei minute de somn. Ciclurile iniţiale sunt mai scurte, dar cresc gradual, aşa că până diminieaţă, un ciclu poate dura şi 55 de minute. În această fază, muşchii sunt paralizaţi temporar pentru a ne proteja de mişcările determinate de vise.
Oamenii îşi petrec aproape o treime din viaţă dormind şi faza REM reprezintă un sfert din această perioadă. ştiind că visele au loc şi în alte cicluri ale somnului, putem spune că oamenii îşi petrec o perioadă semnificativă din viaţă visând. Putem determina cu uşurinţă când o persoană care doarme visează, dar cercetători nu pot răspunde cu siguranţă la întrebarea care îi macină dintotdeauna: de ce visăm?
Visele au loc din motive fizice, mentale, emoţionale şi chiar spirituale şi oamenii de ştiinţă consideră că visatul prezintă oportunităţi pentru creativitate, creştere, sănătate şi întregire, ajutându-ne să ne cunoaştem mai bine. Timpul pe care îl petrecem visând ar putea să îi permită creierului să rezolve probleme, premiţându-i să analizeze toate scenariile posibile, pentru că barierele din viaţa reală dispar. Visele ar putea să ne ajute să rezolvăm probleme emoţionale şi să ne cunoaştem mai bine sentimentele, atunci când din diverse motive în viaţa reală întâlnim bariere raţionale, sociale, sau de altă natură.
Jucătorul profesionist de golf Jack Nicklaus, spre exemplu, avea probleme în a executa o anumită lovitură. A început apoi să viseze că încearcă acea tehnică şi că nu ratează loviturile, ba dimpotrivă, acestea îi reuşesc destul de bine. A început apoi să folosească noua tehică în viaţa reală şi a reuşit un scor cu trei puncte mai bun decât înainte. Acesta este doar un caz în care visele au impact asupra vieţii reale, dar exemplele sunt nenumărate, de la Paul McCartney care a visat partea instrumentală a melodiei Yesterday, la Stephen King, căruia i-a venit ideea pentru romanul Misery în timp ce dormea.
Visele ne ajută şi să repetăm sau să exersăm evenimente viitoare, astfel că atunci când acestea se petrec, suntem mult mai bine pregătiţi să le facem faţă. Cercetătorii nu au decoperit încă de ce visăm, dar studiile aduc din ce în ce mai multe dovezi că visele joacă un rol mai important în viaţa reală decât îşi imaginau oamenii de ştiinţă în trecut.
