În condiţiile astea, faptul că un scriitor brăilean pe nume Albert Cătănuş merge la Paris cu cartea-n mână, pentru a-şi prezenta propriul volum de proză, pare mai degrabă un banc forţat, o glumă ieftină a la Ţociu şi Palade. Ce să caute, bre, un brăilean la Paris, cu cartea-n mână? Ok, dacă vrea să îi fure cineva cartea, atunci chiar se află pe drumul cel bun, nu a greşit cu nimic adresa. Ceilalţi brăileni cu stadii vechi în Paris îl vor ajuta să scape nu doar de carte, ci şi de ceas, de portofel, de smartphone, ba, de ce nu, şi de geaca de piele, pe motiv că îi este cam lungă şi îl face să pară un pui de bogdaproste.
Revenind la Albert Cătănuş, eu sper să nu revină în Brăila şi să îl văd din nou cu poză în ziarul Obiectiv, povestind cum a fost prădat la câţiva zeci de metri de Turnul Eiffel, deci într-o zonă ultracentrală şi superaglomerată, de doi băieţi din Viziru, prinşi în timp util de poliţişti. Băieţi care, la audieri, au declarat că nu aveau nimic cu scriitorul Cătănuş, ci doar vroiau să îi ceară un autograf pe cardul VISA pe care tocmai i-l subtilizaseră în doi timpi şi trei mişcări.
