Senatoarea Gabriela Creţu, spre exemplu, este pasionată de literatură, fotografie, desen, pictură, artă decorativă, design vestimentar şi sculptură.
"Am încercat să fiu schimbarea pe care o doream! Am făcut şi mai fac uneori literatură, fotografie, desen, chiar şi computerizat, pictură, artă decorativă, design vestimentar, tot ce vreţi. Ultima descoperire, târzie, dar nu mai puţin aducătoare de împlinire, a fost sculptura", spune Gabriela Creţu, potrivit mediafax.ro.
Recită dintr-o poezie, "S-au prins...", pe care a scris-o în loc de autoportret: "A venit ziua în care şi-au dat seama că,/ în loc să plătesc regulat/poliţele de asigurare/pentru scaunul de la masa cu bunătăţile puterii,/ căutam unul cu rotile,/pentru ca tânărul acela să-şi împlinească visul/de a lua singur mere din galantarul/ de la aprozarul din colţ...(...) Au văzut că mă găseau prea des acolo/când veneau şi mă părăseau prea adesea în acelaşi loc/şi nu au înţeles ce arătare era asta care refuză/ să fie aleasă în funcţii inexistente,/să ţină discursuri în dezbateri care nu au niciodată loc...".
Fac politică, mergând împotriva valului
Ea afirmă că este arta sa preferată de pe vremea în care preda istoria artei şi că "e o artă imposibilă". "E scumpă, cere cunoştinţe tehnologice, timp şi spaţiu destinate... În plus, în România, sunt standarde atât de înalte, încât trebuie să fii nebun să încerci. E ţara lui Brâncuşi... Am început ca un joc într-un moment în care politica mare mă rejectase - eram prea nesupusă, credeam prea mult în ceea ce făceam... Am lucrat mult, modelând, am turnat puţin, am îndrăznit să expun, încă mai puţin. Acum, doar regret că nu mai am timp şi bani ca să fac un lucru care mă face să mă simt Om. Dar fac în continuare politică, mergând împotriva valului..", mărturiseşte senatoarea. Nu are fotografii alături de sculpuri, la vernisaje, nici din în atelier, recunoscând că nu a fost atât de preocupată să intre "în eternitate" cu pasiune sa.
"Viaţa se poate întinde ca un elastic"
Deputata Oana Manolescu, care reprezintă Asociaţia Liga Albanezilor din România, a publicat romane, poezii, povestiri, schiţe, eseuri, reportaje, este director al revistei "Prietenul albanezului" şi autoare a versiunilor în limba română a cântecelor albaneze publicate în cartea "Serenade korceare" . "Viaţa se poate întinde ca un elastic, ca să îţi urmezi pasiunile", este de părere aceasta.
Una dintre pasiuni a fost sportul, practicând atletismul de la paisprezece ani. "Dacă vorbim de pasiuni, ele au fost mai multe, dar, în primul rând, meseria mea a fost o pasiune. Sunt chimist, am fost profesor de chimie, am predat. Sunt chimist cu două invenţii, una lucrarea mea de diplomă - Separarea toriului de alt elemente prin schimb bionic, a doua a înlocut importul de la BASF, din RFG, la Combinatul Chimic Craiova. A fost un catalizator, dar, din pcate eu l-am lucrat şi alţii au semnat", afirmă ea.
"Chimia este cea mai frumoasă meserie din lume. Am lucrat, ca cercetător chimist, la combinatul de la Işalniţa, apoi am lucrat ca profesor de chimie. Este una dintre cele mai frumoase meserii. Am intrat întotdeauna în clasă cu zâmbetul pe faţă pentru că era o sărbătoare să predau elevilor. Regret şi acum că sunt departe de catedră, de tablă, de laboratorul şcolii", arată Oana Manolescu.
Sistemul periodic, în versuri
Spune că a doua pasiune a apărut din faptul că, de la vârsta de opt ani, a început să scrie proză, mici schiţe umoristice, poezii, până în prezent fiind şapte cărţi pe care le-a semnat.
Cea mai bună lucrare a sa, spune ea, a fost versificarea sistemului periodic al elementelor lui Mendeleev, care este o lucrare unicat în lume, făcută şi piesă în şcoli. "Este o lucrare la care ţin foarte mult şi care a îmbinat chimia cu poezia", explică Oana Manolescu.
Poezia de suflet pe care a scris-o? Recită din memorie, din poezia "Nu uita": "Orice sfârşit îţi cere să-ncepi iar/şi-n orice lacrimă un zâmbet este/In orice întuneric e un far/şi adevăr în orişice poveste/Dar când viaţa se închide-n zid/şi când izvorul lacrimei nu seacă/De porţile luminii se închid/Şi adevărul din poveşti se pleacă/Atunci nimeni nu-ţi poat cere/ Să ai să dai şi altora putere/Doar Dumnezeu te-ajută să începi iar/şi-n lacrimă e zâmbetu-i pe faţă/In orice întuneric, El e far/Domnul este adevăr, cale şi viaţă".
